Category Archives: utile

Referitor la o musculita, alba, minuscula si imuna la orice

Iata ca au trecut atatia ani de cand in gradina mea a aparut musculita alba, era in 2009, parca si acum suntem in 2014. Nu, nu am scapat definitiv de ea, uneori am tolerat-o nefacandu-mi mari stricaciuni, alteori am stropit cu o solutie din fiertura de coji de portocale ori lamai si amestecata, rece, cu sapun lichid. Daca am stropit zilnic, am scapat de ea de pe trandafirul chinezesc care iarna, in casa, era atacat. Apoi, dupa o vreme aparea iar (fiindca erau oua pe dosul frunzelor care nu mor de la solutia asta). Ca sa scap si de oua spalam dosul frunzelor cu aceasta soluti in sensul ca frecam cu degetele frunza uda leoarca insistand pe dosul ei.

Acum, ieri, vad ca zboara ceva alb de sub o rosie din balconul cu rasaduri. Sa mor, nu alta! Dau s-o prind, era doar una, venise prin geam pe care-l lasasem toata ziua deschis si fara plasa, ca nu-s muste, inca. N-am prins-o. Am solutie, c-o tin in frigider ca pe un suc, dar iar sa incep cu stropitul? Bleah! Mi-e asa lehamite. Oricum, stiu ca aceasta insecta sta pe dosul frunzelor de la rostopasca si rostopasca e de un metru si inflorita in spatele gardului curtii. Asa ca astta-i problema, de musculita alba nu scapi nici in 5 ani caci ea se muta cand stropesti cu insecticid, pleaca si se reintoarce dupa ce efectul dispare. Ideea e ca nu moare , cred ca este o vietate imuna la orice.

Am vazut ca postarea asta este citita si am updatat. Poate ca ajuta cuiva.

Amintiri, amintiri

Copilul meu zice ca a mancat o prajitura care semana cu una de-a mea, cu foi  cu miere si coapta pe dosul tavii. N-am mai facut-o, zic, o faceam cand iti trimiteam pachete cu trei feluri de fripturi si cu patru feluri de prajituri, printre care erau unele care stau/se tin mai mult. Dar o s-o fac, o s-o pozez si o s-o postez. O faci tu? Zice, in reteta, ca faina – cat cuprinde. Lasa-ma s-o fac intai si pe urma vad eu cata faina este nevoie in cuprinsul ei, caci, dac-ar fi dupa inima mea, as pune faina sa cuprinda un pod mare de tot care sa treaca peste tari si oceane pana la voi, s-ar intari ca aluatul uscat si as calatori pe el, cu gandul.

Reteta prajitura din foi cu miere:

1/2 ceasca zahar   (ceasca= cana de 300 ml)

2 oua

2 linguri miere topita

se freaca bine, apoi

1 lingurita cacao + 1 varf de cutit bicarbonat de sodiu(stins in zeama de lamaie sau otet) +1/2 ceasca  nuci macinate + faina cat cuprinde.

Se face un aluat care se lasa 1/2 ora sa se odihneasca – bucatareasa- apoi se fac 3 foi care se intind cu sucitorul si se coc pe fundul tavii. La copt temperatura sa fie medie, aluatul sa nu se rumeneasca prea tare, cam 20-25 minute.

CREMA. 1/2 l lapte , 4 linguri faina, 6 linguri zahar, 1 pachet de unt(cum era odata pe vremuri, fara zer) , o pastaie de vanilie. Eu adaugam esenta de migdale in crema asta, cand amestecam cele doua, crema rece cu untul frecat.

Se amesteca zaharul cu faina (in aceasta ordine ca sa nu se faca galuste) se dilueaza cu cateva linguri de lapte rece pana obtii o crema ca o smantana dupa care adaugi laptele in   care ai adaugat semintele de la o pastaie de vanilie si o lasi pe foc moale amestecand incontinuu pana se ingroase.Cand incepe sa fiarba in clocote este gata, este groasa de se vede fundul cratitei cand amesteci. Cand s-a racit, ai untul frecat si spumat, se adauga crema rece in unt, nu invers si se amesteca usor pana la omogenizare. Se imparte crema in doua parti egale si se ung foile, primele doua, se apasa usor ca sa se prinda, sa nu ramana aer intre crema si foaie, se introduce intr-o punga zippler care se inchide si se aseaza, in camara, pe un suport si peste ea o greutate, un planseu peste care se pune un borcan cu muraturi, de ex. Se mananca de a doua zi incepand, cand foile s-au inmuiat de la crema. Pozele urmeaza, sa vad cand o s-o prepar, poate ca maine.

POFTA BUNA!

Cine n-are de lucru își găsește

DSCN2966DSCN2962

Ati prins ideea, da? Totul a plecat, de fapt, de la niste seminte de floarea soarelui ramase de mult, mult timp intr-un bol, nu le-am mai gustat de teama sa nu fie rancede si , ca sa nu le arunc, le-am pus la incoltit. Surpriiiiise! Au incoltitDSCN2945 toate si cele sfaramate, incredibil! Dupa care trebuia sa le scot la lumina, am improvizat niste site noi si nefolosite cu vata umezita si uite asa au aparut petalele de floricica. Verdele. Acum, cica, pot sa le mananc. Ha!

Si uite-asa, azi, la plimbarea pe jos, unde te poti plimba pe aici, pe jos, decat prin k ?! Era sa uit de semintele  pe care le vroiam, m-am intors la” raftul „cu seminte si ce sa vezi? germeni de creson etc. Mi-a venit ca o manusa si, bineinteles si germinatorul din plastic, caruia, la pretul asta de pe net, ii lipseste o cuva, un sertar, dar n-are-a face! A face are ca ungurii vor sa le stim limba lor universala, pe ambalaj zice  „romuneste” ca instructiunile sunt in interior, iar in interior scrie doar ungureste, fireste! Mama lor! Dar cat de tont sa fii sa-ti trebuiasca instructiuni? Ha!