Category Archives: pomi

Lămâiul meu cu frunze ferfeniță de la grindina de anul trecut

Macar nu mai are paduchi si asta dupa lungi tratamente cu stropiri si spalari cu apa cu sapun si alte insecticide. Dar nu are multe frunze si astea pe care le are sunt franjuri. Domnul gradinar de la plantmania.ro mi-a spus ca sunt soiuri bogate in frunze si soiuri cu frunze mai putine si al meu asa este. Bine ca are fructe.

Acum infloreste si eu fac polenizare cu degetul aratator, trec varful degetului pe limba si apoi ating staminele si pistilul din floare. Oricum, staminele sunt foarte apropiate de pistil si cred ca se polenizeaza si fara metoda mea, caci in casa nu am , iarna, insecte care sa faca asta.

Lamaile mele au alt gust decat cele de cumparat, sunt dulci, nu sunt acre de te strambi si pot fi mancate direct, felie cu felie.

Lamaile cresc mai mult in perioada de coacere, dar unele au forma de mar perfect rotund , iar altele sunt lunguiete. Zilele astea voi culege pe cea mai coapta dintre ele, cea care se desprinde aproape singura, caci, desi galbene, cand vrei sa le iei jos intampini rezistenta, asa ca pe acele nu le culeg.

Are asa: o generatie coapta din toamna, era una galbena de cand l-am adus in casa, a doua generatie s-au ingalbenit acum de doua saptamani, a treia generatie sunt verzi si mai cat un mar, a patra generatie sunt mici cat o nuca mare si ultima generatie sunt florile de acum.

Il ingrijesc udandu-l cam o data la 4 sau 5 zile, la doua saptamani ii pun in apa si ingrasamant special pentru citrice si ii smulg florile care rasar, adica regina noptii si petuniile. El sta la (15-18) grade C si lumina cam putina caci nu prea avem zile insorite, iarna.

Vara ii dam ingrasamant natural si sta in curte sub mar, avand destul soare. In prima poza se vede si ghiveciul, nu este prea mare, ii place sa-i fie radacinile inghesuite (si asta mi-a confirmat domnul gradinar ).

Povestea corcodușului

Stateam in camera de zi cu fereastra spre sud si, intr-o zi, in prim plan aparuse un lighean mare-mare, antena de satelit a vecinului de la sud.Urata imagine. Dar nu m-am plans. Ma uitam pe cer si ignoram antena.

Trecuse, asa, ceva vreme, ma obisnuisem. Dar, intr-o alta zi, dupa nu stiu cata vreme, in spatele garajului vecinului (garaj pe care statea cocotata antena) vad o nuielusa iesita din pamant,  exact pe mijloc. Si cum corcodusii cresc repede-repede, ca fetii frumosi, intr-o alta zi m-am trezit cu o coroana de flori albe, frumos parfumate exact in fereastra de la dormitor (deasupra camerei de zi ). Astfel, ligheanul era ecranat cu o perdea de flori albe si parfumate, apoi cu alta perdea de frunze verzi si fosnitoare in vant si uite asa am scapat eu de imaginea neplacuta.

Insa, cum mai binele este dusmanul binelui, curand dupa aceea am regretat ca mi-am dorit „mai binele”.Vecinii cu antena s-au dus (desi nu erau prea batrani), alti proprietari venisera aici si ligheanul alb a fost decapitat: in locul lui acestia au considerat ca-i musai sa inalte garajul  si-si facusera un adaos la micuta constructie care mai sa concureze cu casuta mea cu vedere spre sud si soare in ferestre de dimineata pana seara si de primavara pana iarna.

Corcodusul cu fructele galbene si bune si multe a suferit toaletari de-a lungul vremii, insa, niciodata nu l-as taia de tot chiar daca avem de la el doar florile,  frunzele si trunchiul proiectat pe albul gri al tablei din fundal. Este corcodusul meu salvator si eu sunt bucuroasa ca a crescut exact acolo si exact atunci cand aveam nevoie de el.

Azi, desi e vreme de ploaie deschid fereastra si ascult zumzetul albinelor polenizatoare, inspir adanc si-mi zic: multumesc  Doamne ca mi-ai aranjat sa fie asa.

   

  HRISTOS   A   INVIAT  !

Piersicii si rodul lor

In aprilie  2009 scriam un post in care prezentam pomii din gradina mea cea mica. Acum, cei mici au ajuns la  prima lor fructificare,  altii la  a doua,  a treia,  iar cel mai batran, din pacate,  nu l-am udat destul vara asta secetoasa si ma tem sa nu-l  pierd, nici nu l-am  pozat,  fiindca i-am  pozat doar pe cei de partea dreapta a gradinii,  langa carare, unde am lasat apa de cate ori treceam pe acolo  cu furtunul sa ud ardeii. La cei de pe  stanga nu am  prea lasat apa si se vede ca au fructele mici de tot,  sambure si piele, pulpa redusa. Dar nu asta este problema ci ma tem de uscarea lor.

Oricum, avem atat de multi incat nu razbim cu fructele,  eu nu m-am hotarat sa comercializez fructele in plus fata de trebuinta noastra, asa ca…

Sunt frumosi asa incarcati, desi culegem de ceva vreme, de vreo doua saptamani,  iar cei de la soare, cei mai departe de casa au fructele  colorate si sanatoase, pe  cand cei de langa casa au fructele mai mari (i-am udat mai des ) si viermanoase,  poate fiindca au fost mai la umbra.

De cativa ani tot zic ca primavara o sa tund piersicii cum am vazut ca -i tundea tatal meu,  insa nu am facut-o asa de  drastic niciodata, de  aceea au ajuns sa se rupa crengile lungi si incarcate. Idea este ca fiecare creanga care ramane sa fie taiata la jumatate, primavara,  inainte de intrare in vegetatie. Eu recunosc ca nu ma prea pricep la asta, de aceea pomii mei sunt cam anapoda, si la primavara, va rog sa-mi amintiti ce zic acum: piersicii se tund drastic, se raresc nuielele si se tund la jumatate cele care raman.

Spectacolul  piersicilor abia incepe, fiindca vremea calda si soarele coloreaza in continuare rodul lor. Bucurati-va de priveliste…ea nu dureaza prea mult.