„Fara canguri” de Lucia Verona se poate, insa, Australia fara canguri, nu. Intr-un loc ca o rezervatie, dar nu gradina zoo. Si zona cu canguri este la fel de spatioasa cat fiecare din celelalte zone. Imi fac o datorie de onoare si postez cangurii pe care o prietena mi-a cerut sa-i pup. It’s not good idee. Dar de mancare le-am dat si eu si Lara Nicole a mea. Priviti.
Cat despre minuatele lebede n egre ce sa mai zic?!O splendoare!
Posted in Amintirile mele, Australia, Lara Nicole
Tagged bucurie, canguri, emu, Lara Nicole, lebada neagra
Cookie si yogurt la care-i zice myki, astea-s prferate la masa de seara.Insa avem grija sa nu se rupa cookie, ca-i sfaramicioasa , i-o dam desfacuta din ambalaj ca sa fim siguri ca nu se sfarama. Dar nu prea avem noroc, daca nu se rupe la noi o rupe smechera mea si apoi jale mare ca de ce s-a rupt ca ea nu o mai vrea. Primeste alta, o rupe si aia s.a.m.d.
Cu iaurtul , azi era s-o dau in bara, pana la urma m-am descurcat.Este un iaurt cremos cu gust de vanilie si il primeste amestecat cu niste cereale sfaramate marunt ca nuca macinata. Amestec doua masuri intr-un bol cu cateva lingurite de iaurt , ii dau ligura ei si bolul in fata si se descurca singura, se mazgaleste ff putin pe gurita. Azi, insa, dupa supa de pui cu carnita moale din pulpa si pastele preferate , intreband-o pe dulcica mea daca mai doreste si altceva, normal, myki si arata cu degetul spre frigider. Scot borcanul si ma duc cu el sa-i dau sa guste, tipa.Vrei din bol? Yes, zice. Ma duc cu bolul la ea, tipa. Nu-i bine. Vrei cu cereale? Da din cap ca da.Iau punga cu cereale , pun doua masuri si amestec, ca deobicei. Tipa de ma sperie. What is wrong???Ii dau bolul si mi-l impinge inapoi plangand cu foc. Atunci am luat punga cu cereale, bolul cu iaurt si le-am pus pe masuta ei. A luat masura sa-si puna singura cerelele deasupra, am ajutat-o (bine c-a acceptat) si am lasat neamestecate. Aaa…asta era, trebuia sa nu amestec? Da din cap ca da si fericita ca e asa cum vrea ea mananca desertul.Eu si mai fericita ca am reusit sa o hranesc iau o pauza si stau pe un scaun putin mai in spate.
Ma intreb si le-am intrebat pe doamnele de la gradi’ cum se descurca la masa, eat or not tot din bol? Cica mananca si doua portii. Banuiesc ca o portie este doua lingurite.
Posted in Amintirile mele, Australia, Lara Nicole
Tagged Cina, mofturi, preferinte, probleme, tabieturi, tipete
Nu-mi vine sa cred cat de mult pot dormi aici, langa Oceanul Indian, cu aerul acesta care-i mai mult vant, cu ploile astea care-s mai mult rafale si rapaieli, cu toate ca uneori chiar nu fac nimic-nimic toata ziua (fiind ploi nu o duc eu pe Lara Nicole cu caruciorul la gradinita) , dorm de rup si ziua si noaptea. Adorm citind doua pagini, adorm doar daca stau la orizontala, adorm si tastand, chiar acum, desi este doar ora 22 (17 la noi in tara). Nu am insomnii ca acasa.
Altadata ma duceam pe jos pana la Wanneroo , colindam magazinele, imi luam o cafea la cutie, o inghetata si cascam ochii la lume. Acum nu m-am incumetat, inca, sa plec de acasa singura. Intr-o zi tot o sa colind micul centru al cartierului. Insa cred ca nepotica mea imi este suficienta, nici nu imi doresc sa ma comport ca un vizitator, de fapt tot ce era de vazut aici am vazut in 2010.
Sunt zile bune si zile mai putin bune si pentru ea, sunt zile cand este happy, rade cu toata fetisoara ei minunata cand apar la gradinita si alearga in bratele mele, ma ia de gat si ma strange, eu o alint, o dragalesc si ea se bucura, ne bucuram amandoua. Acasa ne jucam, incepe si ea sa vorbeasca cu papusile, povesteste cu ele, le arata curtea unde noi doua alergam dupa mingi si dam suturi, unde ne uitam pe cer si vedem Luna ori curcubeul, unde cauta melcii doar sa-i vada(coabitam cu melcii, nu avem ce le face, au cochilii verzi sau albe si dorm pe frunzele plantelor din curte). Uite ca nu m-am uitat sa vad cum ii zice melcului in engleza…
Dar timpul petrecut cu nepotica mea este atat de scurt! Chiar aseara i-am spus bunicului (bucu ) ca mi-e mila de viata ei, cam 10 – 11 ore din zi petrece la gradinita, acolo mananca, doarme, se joaca, este instruita de catre educatoare si ingrijita de catre ingrijitoare. Dar de iubit, de dragalit si alintat, oare o face cineva de acolo? Nu cred. Asa ca saracuta de ea este avida dupa imbratisarile noastre, sta ca un mielusel la mangaiat, la pupat, vrea in brate langa inimile noastre pe care stie sa le deseneze si sa zica cum fac ele: bum-bum. Asa ca seara trece repede, fiind franta de oboseala si fiindca dimineata se trezeste la 6 cateodata si de asta zic ca sta atat de putin cu noi . Noroc in weekend-uri cand abia asteapta sa plece cu masina oriunde, la shopping, la party, la masa de pranz, oriunde.
Nu am publicat aseara, de dimineata am lasat-o sa doarma pana la ora 8 aproape si am ajuns la gradinita la 8;35. Era vesela si bine dispusa ca si-a facut somnul fara sa o trezeasca nimeni. Este nor dar sper ca nu va ploua asa ca ma duc eu la ora 4 dupa ea. Intre timp am gradinarit, ceva de genul curatit teren de pir (in Ro ). Se pregateste si aici de primavara si vreau sa-i las cu gradina si peluza din fata casei curatite sa nu mai aiba treaba cu astea, insa mai mult de 2 ore nu pot lucra, ma dor mainile, asa ca mai am cateva zile treaba. Oricum, imi era dor sa fiu sanatoasa si sa pot lucra, asa ca acasa la mine. De azi intr-o luna pe timpul asta ma pregatesc sa decolez . Ce repede trece timpul , ce repede trece viata!
Posted in Amintirile mele, Australia, Lara Nicole
Tagged alint, bunica, doi anisori, gradinita, iubire, Lara, sufletel
