Category Archives: Australia

Aurul

Aurul a fost elementul care a cauzat transformarea Australiei intr-una dintre cele mai prospere colonii britanice.

In 1851 a inceput prima goana dupa aur,dupa ce un prospector,Edward Hargraves a descoperit aur la Ophir,in apropiere de Barthurst si s-a laudat cu acest lucru.Aproape peste noapte zona a fost acoperita de un oras de corturi care gazduia peste 1000 de mineri veniti sa rascoleasca noroiul,iar inca o mie de cautatori de avere din toata Australia si-au parasit slujbele pentru a lua parte la sapaturi. A fost o debandada atat de mare incat angajatorii din Melbourn,alarmati de rata ridicata a lipsei fortei de munca, si invidiosi pe nou-descoperita prosperitate a statului New South Wales, au oferit o recompensa celor care ar fi gasit aur in apropierea orasului lor.

Si nu au avut mult de asteptat.Peste numai cateva saptamani s-a descoperit aur la Clunes,urmand apoi descoperirea fabuloasa de la Ballarat.Se parea ca in statul Victoria aurul era peste tot.Pana la sfarsitul anului zacaminte foarte bogate au fost descoperite la Castlemaine si Bendigo,in vreme ce 20.000 de prospectori rascoleau dealurile din jur pentru a da de altele.Vestile s-au imprastiat cu repeziciune iar in scurt timp Australia a fost impanzita de cautatori de aur din China,Anglia,Irlanda si America,numarul nou-venitilor ajungand la 90.000 numai intr-un singur an.

Estacada Eureka:

Oricine se putea imbogati.Pentru prima data in istoria Australiei omul de rand avea o sansa in castigarea unei adevarate averi.La vrema respectiva nu existau companii miniere mari,ci numai agenti marunti.Pentru a putea mentine controlul asupra operatiunilor,autoritatile au impus prospectorilor plata unui impozit fix de 30 de silingi pe luna(adica 7,50 dolari,o suma considerabila la vremea respectiva),pe care acestia trebuiau sa-l achite indiferent daca daca sapaturile lor le aduceau sau nu vreun castig.

Nemultumirile legate de aceasta forma de impozitare au degenerat in revolta din Noiembrie 1854 de la Escada Eureka,un fort construit in graba in apropiere de sapaturile irlandezilor din estul orasului Ballarat.Aceasta actiune a fost cea mai apropiata de experienta unui razboi civil in Australia.

Prospectorii erau deja indignati ca hangiul vinovat de uciderea  unuia dintre tovarasii lor fusese eliberat de catre autoritati.Amestecul instabil de cautatori de aur includea revolutionari germani si italieni,republicani irlandezi si americani cu temperament vulcanic.Cu ocazia unei intruniri si-au dat foc licentelor,si-au proclamat decizia de a nu se mai supune legii si au construit o baricada.Au inaltat si un drapel-o Cruce a Sudului alba pe un fond albastru(in mod voit fara Union Jack).Reactia guvernului a fost deosebit de agresiva inabusind revolta pe data de 3 decembrie.Lupta care a durat doar 10 minute a dus la moartea a 6 soldati si 10 mineri.Mai multi mineri au fost arestati fiind acuzati de inalta tradare.Totusi,juratii din Melbourne au refuzat sa le acorde condamnarea.In cadrul disputei politice ce a urmat conflictelor de la Estacada Eureka,minerii au obtinut majoritatea drepturilor pe care le solicitasera:abolirea detestatelor licente,dar mai ales dreptul de a vota si a candida la o functie publica.In anul urmator conducatorul lorPeter Lalor,care isi pierduse un brat  in timpul luptelor,a fost ales ca membru al Parlamentului.

Astazi,drapelul inaltat la Escada Eureka este considerat un simbol al revoltei impotriva abuzurilor autoritatilor,iar pe locul unde a avut loc revolta a fost construit un muzeu spatios dedicat atat acesteia cat si primilor ani de viata ai orasului Ballarat.Averile considerate stranse in urma sapaturilordupa aur au transformat cu repeziciune catunele mizere in orase elegante,cu gradini,strazi largi,case spatioase si cladiri publice impunatoare.Goana dupa aur din Victoria a fost cea mai mare,dar in anii 60 si 70 ai secolului al XIX-lea s-a descoperit aur si in statul New South Wales,in orasele Forbes si Young.In Queensland s-au descoperit recifele de cuart alb de la Gympie,iar apoi bancurile bogate de la Chartes Towers,Palmes River si Cape York.Prospectorii au mers mai departe spre Pine Creek din regiunea Northem Territory iar in anii 80 erau deja prezenti in Kimberley din nord-vestul indepartat.Apoi au continuat cautarile la Pilbara,apoi in campia Murchinson si la Southem Cross din statul Western Australia.Ultimul mare filon a fost descoperit la Coolgarde si la Kalgoorlie in anii 90 ai secolului al XIX-lea.Majoritatea siturilor sunt marcate,iar arhitectura decorativa a vechilor orase unde se exploata aur ne ofera adevarate monumente ale acelor zile.

Federatia

In 1901,in ziua de Anul Nou,o multime numeroasa s-a strans in Parcul Centennial di Sydney pentru a fi martora la nasterea unei natiuni:Commonwealth-ul Australiei.Pana atunci continentul fusese doar adunatura de colonii,fiecare dintre ele stabilindu-si cu incapatanare propriul fus orar,emitand propriile timbre si impunand taxe vamale pentru bunurile care le traversau frontierele.Nu exista cooperare ci ,mai degraba,competitie.Colonistii nu au putut cadea de acord nici macar asupra ecartamentului pe care sa il foloseasca,o forma de „paralizie mentala” care l-a intrigat nespus pe umoristul Mark Twain atunci cand a vizitat aceasta parte a lumii in anul 1895.

Dupa ani intregi de tratative  diplomatice complicate,beneficiind de ajutorul compromisurilor generate de o perioada de seceta de-a dreptul distrugatoare si recesiune economica,in anul 1901 coloniile au acceptat sa devina o federatie.Noua lor Constitutie redactata la repzeala intr-un apartament de la etajul al doilea alHotelului Windsor din Melbourne,nu reprezenta un text legislativ radical.Sefia statului ramanea in sarcina reginei Victoria si a succesorilor sai,in plan local,Coroana urma sa fie reprezentata tot de un guvernator general desemnat de autoritatea regala,iar guvernarea in stil britanic in care puterea apartine Parlamentului devenea prioritara.De fapt,Parlamentul britanic putea respinge in continuare orice text legislativ propud se Parlamentul australian,iar in plan juridic,cea mai inalta instanta judecatoreasca ramanea ConsiliulPrivat din Londra.Cu alte cuvinte,cele sase colonii australiene ale Mamei Anglia,pur si simplu,renuntau la rivalitatea lor.Edmund Barton,un avocat din Sydney, a devenit prim-minstrul Australiei.A lasat deoparte orice forma de provincialism pe care o imbratisase in orasul sau natal,New South Wales si s-a mutat in orasul rival Melbourne care urma sa functioneze in calitate de capitala pana la construirea unui oras neutru.Cele sase state au ramas la fel de puternice,dar acum aveau o viziune comuna.

Australia urma sa fie un stat stabil,alb,prosper,protejat de tarife comerciale si legislatie in domeniul asistentei sociale.Una dintre primele legi promulgate urmarea reducerea numarului de imigranti din Asia,reprezentand inceputul politicii infame a Australiei Albe care a continuat pana la sfarsitul anilor 60 ai secolului al XX-ea.In calitatea sa de al doilea prim-ministru al Australiei,Alfred Deakin a facut un comentariu pe cat de candid pe atat de remarcabil:„Pericolul reprezentat de rasele straine nu consta in defectele lor ci in calitatile lor.Energia lor practic inepuizabila,capacitatea lor de a se dedica noilor sarcini,rezistenta lor,precum si faptul ca se multumesc cu un nivel de trai scazut sunt elemente care ii transforma in concurenti redutabili pentru noi.” Drept urmare,cei doritori sa emigreze in Australia trebuiau sa treaca un test de cunostinte intr-o limba europeana,la alegerea ofiterului de la emigrari.Limba galica era preferata.Evident,examenul era promovat de foarte putini.

Deoarece nu reuseau sa se puna de acord asupra capitalei membrii guvernului au hotarat sa construiasca una noua.In anul 1909 au ales sa sape fundatia pe o pajiste din Monaro Tablelands situata la aproximativ 320 km sud-vest de Sydney.Doi ani mai tarziu guvernul din New South Wales a cedat guvernului federal o parcela de pamant cu o suprafata  de 25.000 km patrati.WalterBurley-Griffin,un arhitect din Chicago, a fost ales pentru a proiecta noul oras,aesta urma sa fie denumit Canberra,provenind dintr- un cuvant de origine aborigena ce ar fi insemnat „loc de intalnire” sau „sanii unei femei” ,in functie de povestitor.