M-am nascut si crescut in casa bunicilor mei,parintii mamei, Damian Gheorghe si Damian Persida.Pe bunicul Gheorghe nu l-am cunoscut doar stiu ca era cu bunica mea la a doua casatorie,prima lui sotie murind de tanara si a ramas cu un copil,Teodor,mic si s-a recasatorit avand-o apoi pe mama mea.
Bunica,Persida,careia-i ziceam mama, fiindca mama era mamica, era de loc din Pesac, un sat langa Periam,pe ruta Timisoara Nerau.Deci neamurile noastre din partea bunicii erau si sunt din Pesac.
Bunica mea era o femeie si jumatate,zdravana la trup si harnica,dar cam apriga.Ea o iubea pe prima nascuta,Elena,dintre nepoate atat de tare ca nu o lasa sa lucreze nimic,zicea tot timpul : las’ca fac eu in locul lu’Lenuta.Si Lenuta nu a facut niciodata nimic in casa si gospodaria noastra,era rasfatata bunicii si ea profita din plin de acest favoritism.Noi,celelalte doua surori ,mai mici,pizmuiam situatia asta si imi amintesc cum o data m-am scalambat,adica strambat in spatele bunicii,adica m-am maimutarit,cum fac copiii cateodata si bunica s-a intors si mi-a dat un dos de palma cum i-a dat basescu lui Chitic,peste mutra.Mama,adica mamica era prin preajma,eu oi fi plans,nu mai stiu,insa stiu cum s-a dus mamica la mama si i-a spus ca este prima si ultima data cand mai da in copiii ei.Deduc de aici ca bunica nu avea simtul umorului si ca mamica era ca leoaica pentru puii ei,era capabila sa ucida pentru noi,ucida la figurat,fireste.
Era singura palma pe care eu,ca si copil am luat-o de la ai mei,nimeni nu a dat in mine nici in joaca,asta ca sa nu pun la socoteala cum ma bateam cu sora Luci. Odata i-am intors o bluza cu nasturi prin fata,centrifugand-o si am lovit-o in ochi de i s-a inrosit.”Las’ ca te spun io lu’mamica cand vine acasa “,ea fiind la camp si eu m-am speriat caci Luci plangea si nu mai stiam ce sa-i fac sa nu o doara si sa nu ma spuna.Nu mai stiu daca m-a spus,nu retin repercursiunile,poate vreo morala,insa regret si acum ca am facut asa o prostie.
Mai stiu despre bunica cum a murit cand eu aveam 13 ani si cum nu ma mai duceam la repetitii la dansuri caci eram in doliu,insa eu vroiam sa ma duc.
Vreau sa spun ca faptul de a o proteja pe nepoata preferata,cea mai mare dintre noi, de catre bunica, a facut din sora mea cea mare un om comod,egoist si pretentios,foarte pretentios.Fiindca,eram inca mica si ei ii veneau petitori insa nici unul nu era bun,fiecare avea defecte si a ramas singura toata viata . Ea nu s-a putut atasa si dedica altcuiva,doar daca acel cineva ar fi facut totul pentru ea si ea nimic in schimb si ma refer la treaba din familie.Deci,nu e bine,copiii trebuiesc invatati sa se daruiasca altora,intai celor din familia lor,apoi sa fie darnici cu cei apropiati,altfel sunt ei insisi nefericiti.
Teodor,fratele mai mare al mamei a invatat de notar si a murit de tanar din cauza inexistentei antibioticelor,el imbolnavindu-se de plamani,parca.Noi aveam un tablou cu portretul lui in casa de la Comlos si cand acolo totul s-a terminat eu l-am luat pe unchiul Teodor aici la mine acasa,la fel si portretul mamei care este in aceasta camera unde stau frecvent.Ma uit la ea din cand in cand si mi se pare ca de fiecare data ea ,din tablou,imi exprima alta fata,alt zambet,ori o intristare.Recunosc ca in ultimul timp nu m-am prea uitat la mama mea din tablou.
Bunicii mei materni au fost inmormantati intr-o gromita (asa se numeste acolo in Banat) alaturata celei in care acum sunt toti,toata familia si pe care am postat-o cand am scris despre mama Anica si tata Sandu.
Nepotii nostri vor sti cate ceva despre stra-strabunicii lor cand vor fi mari .
Dumnezeu sa-i odihneasca pe bunicii Gheorghe si Persida !
