Category Archives: Amintirile mele

Articole cu povesti demult si de acum intamplate

Pentru dumneata, mămico

Si pentru taica si pentru mama si pentru bunicul Gheorghe, pentru unchiul Teodor si mama lui, Mariuta si pentru tot neamul meu cel adormit. Dar dumneata , mamico, daca stii ce este si pe pamant, te vei fi bucurat de noi, de faptul ca am reusit.

Iti multumesc, mamico, Maica a Simonei, a lui Cosmin si a lui Lucian. Stii mamico, oare chiar stii, Lucian pleaca si el in alta parte, chiar acum. Vei veghea, mamico, din ceruri, asupra nepotilor tai dragi pe care i-ai iubit ca pe ochii din cap si ei, mamico, poti sa fii mandra de ei, sunt oameni integri si buni, oameni buni, mamico, cum rar mai sunt astazi pe aici.

Un singur lucru mare de tot mai avem de facut, pe acest pamant, pentru ca sa fie bine in eternitate si dumneata stii la ce ma refer, o sa fie bine.

DSCN2047  DSCN2049 DSCN2052

Si acestei tanti, care-i mai tanara decat mine, i-am promis ca o pun pe internet si o fac.

DSCN2053 DSCN2055 DSCN2046

Ea are grija de mormant, locuieste aproape de cimitir si ne-a ajutat sa facem frumos cu flori de jur imprejur. Sper ca astazi a aprins si dumneaei o lumanare asa cum am facut si noi aici.

Dumnezeu sa-i odohneasca in pace  pe toti ai nostri plecati dintre noi !

Despre mine

Ca sa fie bine, trebuie sa fie rau inainte. E o spusa, cred ca din politic se trage, ne tot brambureau ei, toti, de fiecare data, ca “pentru a ne fi bine, musai sa ne fie rau inainte” Nu zau? Cat? as intreba eu.

Mie  mi-e bine cand schimb lenjeria de pat si da, mi-e din ce in ce mai greu s-o fac, sa intind cearceaful dublu cu elastic de jur imprejurul saltelelor, sa pun fetele de plapume pe ele, sa le ridic, sa le scutur pana se aseaza bine la locurile lor, colturile, ma rog, e greu, ori mi-e greu mie, din ce in ce. Dar asta este mizilic fata de ce facem acum, zilele astea, una dupa alta, cat mai este soare, cat mai este cald, cat mai pot deschide ferestrele fara sa ma “traga” vreun curent, cat inca nu ploua si se pot bate niste covoare (ca  nu le mai batem pe toate, dupa dimensiuni ). Dar ce bine dorm cand lenjeria este proaspata, mi-ar placea din doua in doua zile sa fie asa, dar o fac la o saptamana, zece zile, am eu un sistem al meu care-mi spune cand. Si ce bine ma simt in patul curat! Si mai e ceva, nu mai vreau lenjerie sifonata, adica din aceea care este ondulata si nu se calca, desi este din fibre naturale, nu o mai v reau. Am “fite”, vreau numai lenjerie din damast, calcata bine si parfumata cu levantica si busuioc.

Cat de bine este cand casa, toata, este curata, stiti si voi. Este de vis. Ma simt binecuvantata ca am spatii atat de mari si de multe si ca vietuim in toate, nu tinem nicio camera nelocuita ca daca vine cineva sa am unde sa-l invit. Nu stau la hotel unde dupa ce facem deranj plecam la plaja si ramane camerista, lenjereasa sau cum ii zice si face curat, aranjeaza toate cele si cand te intorci este perfect. Deci intr-o casa locuita permanent nu-i asa, adica nu-i ca la hotel.

De fapt, ce vreau eu sa spun si ma tot balbai, este ca zicala aia de la’nceput este adevarata. De trei zile mi-e atat de rau, inimaginabil: ma dor bratele, muschii, toti, mai putin cei abdominali, ca nu am ras deloc, ma dor degetele cu tot cu falange si musciuletii de pe ele, antebratele, bratele, omoplatii, bicepsii si tricepsii, coapsele si gambele, toti muschii corpului, mai putin cel mai important, inima. Si inca nu am terminat. Am facut cate-o camera, am inchis usa pe dinafara si tot asa pana am ajuns sa le inchid pe toate si sa ramana holurile scara si bucataria. Cand voi ajunge la bucatarie? Habar n-am, dar dupa holuri ma opresc.

Sunt atat de obosita incat azinoapte nu am adormit, m-am intors la televizor pana la 2 (fostul 3) , am vazut “Traducatoarea”, un film minunat cu minunata Nicole Kidman si nemaipomenitul Sean Penn. Ma intreb, ce film, care merita insomnia mea, va fi la noapte?

Dorințe amânate

Sunt multi, multi ani de cand imi doresc o masa rotunda cu scaune cu spatar ca sa poata sta in ploaie, daca e sa fie, vara. Si iarna. Anul asta am vazut ceva ce mi-a placut, era rotunda si rosie si nu prea mare, atat cat sa incapa sub mar. Am spus ca-mi place, dar ea saraca nu si-a luat picioarele la spinare si n-a topait pana la mine in curte, asa ca, uite asa, dorinta mea imi mai da speranta de viata. Caci, daca nu mai avem dorinte se spune ca nu mai existam si sa-mi doresc mereu altceva e prea costisitor pentru batranetile mele, nu-mi place risipa de niciun fel, deci voi ramane in minte si-n suflet cu aceasta dorinta mereu perpetua, niciodata stiind ca se indeplineste. Ce-ar putea fi mai linistitor acum, cand am depasit nopti in care se spunea ca vor fi negative de inghet si n-au fost, inca.

Problema celor care avem curte si gradina este ca tocmai vara vrem sa si stam la umbra marului din curte , tocmai vara cand sunt atatea treburi de facut! Pai, nu era mai simplu sa fie fost, de la natura, impartite vremurile, cand este frumos si cald sa stai la umbra si cand este noros si racoros sa muncesti?! Da’nu-i asa, este ca muncesti, vara, tot timpul si eu, eu una m-am saturat de munca si-mi aduc aminte de “blestemele” elevilor care-mi scriau pe felicitarea de 1 sau de 8 martie ” spor la munca”! Degeaba le-am zis , de fiecare data, sa nu-mi mai ureze asta, ei o tineau intr-una cu  interesul lor. Dar nu-mi pare rau fiindca am muncit ca-mi placea, caci, pe mine nu ma poti obliga, nici la munca, nici la distractie.

E octombrie, prin munti a nins, am vazut muntii venind acasa pe jos pe strada mea, erau albiti la “tample” precum era Iantu cand a aparut la televizor. Prin Maramures a inghetat, In Brasov si pe Valea Prahovei s-au inzapezit masinile in circulatie cu 2 cm de zapada, hai 5. Toata luna septembrie a fost frig si ploi, vin valurile alea de nori inghetati din nord taman cand le casuna lor, nu conteaza ca inca nu-i iarna, ele vin si ingheata natura, strivind-o. Si pe noi ne striveste frigul, eu, cel putin, sunt atat de lipsita de energie cosmica, de dimineata sunt obosita deja fara sa fac nimic. Totusi am facut si azi ceva, salata de toamna. Cand o fi gata – peste cateva zile –  o indes in borcane mici si o pozez. Sotul meu zdrobeste strugurii si face mustul. Vantul nu mai bate, ploile-au incetat, frunzele cad din pomi,  desi sunt verzi. Cu siguranta ca anul acesta este o “toamna” cu totul originala, a devenit sora geamana a iernii.

Si, fiindca scria pe el ca da vitalitate si energie si-mi placea cum miroase, mi-am luat sapun de la Firenze, facut cu dragoste si responsabilitate in Florenta, Italy since cam de – odata cu mine (firma, nu sapunul). Sapun vegetal cu note senzuale de iris albastru si laur pentru vitalitate si energie. Pai, daca nici asta nu ma va motiva sa termin de curatit faianta, gresia, bateriile si restul prafului depus pe dulapioare si pe oglinda, atunci astept sa-si faca efectul alt energizant. Dar ma motiveaza.