Category Archives: Amintirile mele

Articole cu povesti demult si de acum intamplate

Bine ne-am regăsit impreună, dragii mei!

Mă uit in catalog, numai note de nouă si de zece. Ma uit la voi si am o singura intrebare: cum ați putut voi invăța, de note mari, la toate materiile?Cum?!

Caci fizica nu-i o insiruire de legi, principii, teoreme si reguli si nici matematica nu-i o insiruire de numere si cifre si adunări, scăderi, derivate si integrale. Si nici chimia nu-i facută din formule chimice, geografia nu-i ape, munti, văi si dealuri si nici biologia nu-i despre neuroni, celulă si osmoză.

Fizica este despre caldură si curent, difuzie si dezintegrare , fuziune, ciocniri si explozii si despre atracție – si respingere – despre miscarea omului cu trenul si avionul, cu automobilul si cu navele maritime. Fizica este despre om, căci, dacă omul n-ar fi fost, astea toate nu erau posibile cum nu este posibilă intoarcerea in timp. Toate vehiculele astea ne duc spre viitor, niciunul nu poate, fie cât de mare viteza lui, sa se intoarca in timp. Pentru că timpul, dac-ar fi să-l materializez, ar semăna cu o pâine rotundă, mai mică sau mai mare după cum este viața fiecăruia dintre noi. Si, asa cum , după ce fărâmi pâinea răman firimiturile „componente” care niciodată nu se mai pot preface la loc in pâinea initială, asa e si timpul rotund si compact facut din firimituri de timp care inseamnă momente de viată si in final se depozitează in discul hard al fiecaruia dintre noi. Timpul fărâmat sau fărâmițat inseamna amintiri, adică trecut . Nu pot sa călătoresc in timp inapoi să mă regăsesc pe mine de douăzeci de ani, nu este logic să se poată asa ceva. Este singura SF care nu va avea niciodata echivalent in realitate. Dar cat de frumos este sa visezi! Fizica este despre miscarea vehiculelor dar si despre miscarea electronilor, fie dezordonat, fie ordonat, despre acele miscari numite tranziții cuantice din care rezultă lumina – fotonii- si despre acele miscări ale moleculelor din care rezultă clădura fară de care noi toti nu am fi fost si  nu am supravietui. Lumina, caldura, energie si drept consecinta, viata, adica biologie.

Chimia este despre iubire si ură. Căci din iubire se leagă doi atomi de hidrogen cu unul de oxigen si se formează molecula de apă. Cine ii aduce alături si-i unesete pe viață, dacă nu iubirea, caci ei sunt diferiți, nu se atrag si nu se resping, doar se leagă pe viață asa, cate doi cu unul de alt gen/fel. Iar dacă se aduc alături atomi care nu se iubesc, explodeaza. Explozia este rezultatul urii. Nu, chimia nu-i despre formule. La fel cum ne intrebam de ce nu se transformă si astăzi maimuța in om, asa ne putem intreba de ce nu se mai formează si astăzi molecula de apă, căci, se stie, cantitatea de apă din univers este constantă. Filozofie?

Matematica este despre infinit. Căci, doar inteligența nelimitată a omului a creat-o si cine poate ințelege ce-i acela infinit, acela ințelege si matematica. Univers, matematică, gandire, timp si spațiu si filozofie. Aici am o mica dilemă, timpul ocupa spațiul sau spațiul ocupă timpul? Care intră in celălalt ? Miscarea modifică spaițul si asta se intamplă in timp. Inseamnă că timpul si spațiul sunt elemente fundamentale ale universului, desi abstracte, ele se regasesc in cele patru componente ale lumii materiale: pămant, apă, aer si foc. Dar nu este oare interesant ca cea mai mare parte din univers este plină cu vid? Un fel de-a spune, plină,  adica este gol de materie substanițală. Pană si in interiorul atomului care compune corpurile solide, le ții in mană si nu-ți dai seama ca acel corp este mai mult gol decat plin. Deviația particulelor alfa trimise pe o foiță de aur a demonstrat ca mai toate  trec nedeviate prin atomi, nu se intalnesc cu nimeni, nu se ciocnesc decat foarte puține dintre ele (cu nuclee – asa s-a aflat depre dimensiunile infinitezimale ale nucleului atomic). Nu-i bizar? Te uiți la un obiect, il vezi compact si plin si, cand colo, el este mai mult spatiu gol. Dar trebuie sa privesti cu un microscop electronic ca sa vezi asta. Asta e matematică (calcul diferențial), e fizică (ciocniri, secțiune eficace) sau este filozofie?

Biologia este despre viată. Filozofia este despre cum să-ti trăiesti viata. Fizica, despre cu cine sa interactionezi, chimia, despre pe cine sa iubesti, geografia despre unde sa umbli in spatiu si timpul tau si mai spuneti-mi alte materii de scoală pe care voi, dragilor, le-ați invățat la nivel superlativ. Limbile străine, da. Dar putem spune ca fiecare materie este o limbă străina fiindcă are vocabular propriu, notiuni specifice fară de care nu ai intelege nimic din ce scrie in cartea de scoala. Invățați-i pe copii sa inceapă cu inceputul, in orice ai de invățat, desi cere timp, incepe doar cu inceputul. Orice treaptă săltata in mod fraudulos cu rânjetul pe buze (cât de jmeker is io ca i-am fraierit pe ăia 😉  ) le va da bătai de cap in etapa următoare.

Acum o sa strig catalogul si incep prin a numi profesorii care v-au indrumat, urmărit, invățat, corectat, notat,  premiat si iubit.

SA VA FIE BINE ORIUNDE ATI FI!

(acest text, ca si toate celelalte de pe acet blog, este proprietate privata si nu poate fi copiat si insusit )

Pâinea

Despre paine numai de bine (ca despre morti 😉  ).

Era odata, demult de tot cand pisicile mancau din castroanele lor (nu din farfuriile stapanilor lor), cand cainii stateau in lant si li se dadea de doua ori pe zi de mancare doar ce ramanea de la mesele stapanului (nu se gatea special o kukta plina cu oase descarnate partial, caci nu se urmarea ingrasarea cainilor ci doar hranirea lor), pe atunci, zic, o bucata de paine ramasa de la masa stapanului il satura pe Grivei si painea avea rostul ei. De unde si vorba:”din bucata mea de paine…”

Eram copil si-mi amintesc cuptorul de paine din tinda (camera unde se bucatarea si manca) cuptor care avea gura in tinda si incalzea dincolo, camera de dormit sau de zi, sau de invatat sau de asteptat pe Mos Craciun. In cuptorul asta se ardeau,  nu lemne, ci,  tulei, adicatelea, resturile de la mancarea vitelor, vacilor si cailor care luau frunzele si partile comestibile de pe porumbul uscat(tulpina) si ramaneau asa numitii „tulei”. Ei, bine, acolo se facea jarul si se bagau 3 pite rotunde care tineau o saptamana. Erau pite albe din faina buna, alba si se pregatea aluatul numai din faina, apa, drojdie si sare (poate si putin zahar ca sa creasca drojdia, ori pe atunci pana si drojdia crestea nestimulata?).Dupa vreo doua ore mama scotea painea din cuptor, rumena si cu palarie pe-o parte si dontz pe cealalta. Dontzul auriu era tot ce-mi doream sa rup si sa ma duc in gradina sa-l mananc cu struguri. Si n-a murit nimeni de paine aceea alba.

Cand nu mai aveam ale noastre, pamanturile si vitele si…tuleii, ne dadea grau de la colectiv, ca rasplata pentru munca si-l ducea la moara si-l macina. Ei, bine, eu am trait din faina aceea alba si buna toata tineretea mea. De cate ori mergeam acasa la mama luam cu mine un saculet alb de panza pe care il umpleam cu faina cernuta din lada din pod. Si nu faceam paine ci placinte, colaci, cozonaci, torturi, deci bunatati. Faina ca aceea nu am mai avut niciodata dupa ce parintii mei au plecat .  🙁   🙁   Din faina aceea, tata ducea la brutarie o data pe luna o cantitate si lua paine coapta de doua ori pe saptamana sau mai rar. Daca eram si noi acasa, luam cate doua paini mari deodata, nu stiu cate kg avea fiecare ca erau usoare si aveau inaltimea mai mare decat diametrul orizontal. Se faceau rotunde dar ele, painile, cresteau in inaltime depasind tava care statea pe pirostii (un trepied de sustinere). Nu uit acea paine alba si buna, nu uit mirosul ei, aspectul ei, gustul ei c-o puteai manca si goala. Era buna si nu a murit  nimeni mancand paine alba.

Aici, acasa la mine, la Fagaras, era in anii ’70 si ’80 cand se facea paine cu cartofi, o paine cat roata carului de mare si, da, tare  buna, dar un altfel de buna decat cea din Banat. Luam si lapte de la brutar, avea casa la marginea parcului, oameni foarte muncitori, avand multi copii si voind sa le faca fiecaruia casa (avea ridicate in rosu doua) munceau mult. Si de acolo luam noi paine, o vreme, paine si lapte, alimente de baza cu care ne hraneam si noi si copiii. Acum, cica, atat laptele cat si  painea alba sunt gropare. Nu mai este indicat sa mancam asa ceva ca ne imbolnavim. Ma intreb, cum de nu ne-am imbolnavit atunci cand am mancat paine facuta numai din faina, apa, drojdie si sare si beam lapte muls de la vaca din grajdul brutarului? Si, nu va spun ce era acolo, fiind multi si cu treburi multe, niciodata nu era ordine si cateodata, nici curatenie, ca nah, nu era timp si pentru asta. Atat painea cu cartofi cat si laptele de la vaca pe care o vedeam erau bune de mancare si nimeni nu a murit.

Eram studenta si intr-o vacanta la Semenic, la schi, iarna. Vad sau revad o sala de mese mare cu o masa lunga pe care era asternuta o fata de masa alba, vesela stralucea si tacamurile asisderea. Dupa ce ne asezaram la mese, se aduceau cosurile cu paine. O paine alba si proaspata, moale la miez si cu coaja crocanta si taiata felii groase, cam de trei ori cat sunt acum feliile la paine feliata. Eu ma apucam sa mananc (nu mai stiu daca si altii faceau la fel) si pana ne aducea felul I eu mancam 3 felii din acelea groase si bune. Era in varf de munte si in fiecare zi painea era proaspata si aproape calda. Nu pot sa uit. Si, desi mancam multa paine, eram slaba. Si nu ne mai imbolnaveam de la paine, ca era painea din patru ingrediente si atat. Si am ramas doar cu amintirile unei paini extraordinar de buna. Care nu ne-a facut rau nici peste ani.

Acum avem Furnica, o brutarie si placintarie, patiserie si cofetarie de renume in Fagaras. Painea coapta pe vatra, cateodata e foarte buna, cateodata nu. Sotul meu zice ca depinde de schimbul care o face. Eu nu zic nimic doar ca atunci cand e buna si crescuta si alba in interior si cu coaja crocanta, o mananc, cand nu, nu. Am luat cuptor de paine, am facut de cateva ori, dar cand am incercat sa fac paine din faina integrala si neagra si de secara si….a dat kix, adica crescuse pana sus si deodata scadea si cand era gata arata ca un darab de sapun de casa, tare, densa si nemancabila. Asa ca si cuptorul e piesa de muzeu ca multe alte aparate care, chipuruile, iti usureaza viata si iti imbunatatesc calitatea vietii. Si stiu de ce, fiindca nu am faina buna de paine. Fie ca-i umeda/grea, fie ca nu stiu ce contine faina de cumparat, inca nu am o sursa de faina din care faina sa-mi fac paine. Si nu mai am nerv pentru „a incerca”.

Da, am redus mult din portia zilnica de paine, m-am obisnuit sa nu mananc paine decat atunci cand este ceva de uns pe ea, altfel, cu mancare gatita nu prea mananc eu paine. Asta nu inseamna ca am slabit, ba dimpotriva.

Traim vremuri urate, daca nu avem discernamant, daca ne luam dupa tot ce citim si auzim, e mare brambureala. E vorba, si in acest sens, de personalitate.

SA VA FIE BINE IN TOT CE FACETI!

Stephanotis crește si sper, inforește

Am obiceiul sa aduc in casa, de la florarie, fireste, flori de ziele de nastere ale copiilor nostri. Asa mi se pare ca „de chiar” le daruiesc si eu ceva. Si tare ma bucur cand florilor respective le merge bine, cresc si infloresc si nu se prapadesc. Asa am de anul trecut si un Stephanotis. Habar nu aveam pana atunci ca exista o astfel de floare de ghiveci dar tocmai speciala fiind am riscat si am luat-o. In decembrie. Prin februarie a inceput sa dea semne de viata (dupa ce i s-au ofilit si uscat florile in maxim 10 zile  🙁  ), i-a crescut un lastar, l-am ancorat de un spaier asa ca acum arata ca un 8. Vad ca apare si un mugur de floare, asa ca am de ce ma bucura.

DSCN7799DSCN7801aici este varful

DSCN7800si aici este mugurul de floare

Vad doar pe poze ca trebuie sa sterg frunzele cu un servetel umed, asa, direct, nu am vazut praful. Sunt bune fotografiile astea si pentru panta nu numai pentru noi.

Nu stiu cum se ingrijeste aceasta planta. Daca aveti si voi si aveti cunostinte despre ingrijire, nu ezitati sa dati un semn; comentariile nu-s blocate  😉

Era asa cand am adus-o acasa:

DSCN6733