…iar noi izbeam cu harletele in pamantul tare batatorit din jurul smochinilor. la noapte va ingheta. plantele din ghivece trebuie protejate. ca in fiecare an, asa brusc, de la caldura de 20 C care era ieri, nu-ti venea sa tunzi muscatele; poate ca trece si va fi iarasi cald si verdele va mai dura.
trebuie sa stiti, cei care admirati florile mele, care este pretul acestei frumuseti din timpul verii. este un pret pe care an de an nu-l mai putem plati, ramanem datori vietii cu rupere de oase. azi nu stiu daca merita. primavara ma bucura florile pomilor, a lalelelor, ma simt bine inconjurata de toate minunatiile din natura care am facut sa ne inconjoare. vara este superba, florile vin si se duc lasand loc altora, soarele dogore, arsita ne muta la umbra pomilor cu rodul lor inca mic si promitator.dar merita. toamna am strans ultmele roade, pere, mere si ne-am bucurat de ele. efortul este suportabil, asa ponderat. dar acum, acum este supraomenesc. protejarea de inghet ne cam termina ultimele puteri. deci, da. sunt terminata, deocamdata.
11 Responses to A nins două minute…