E ziua in care ma gandesc, imi amintesc, visez(in noaptea precedenta), sintetizez strangand in mine si in jurul meu numai si numai ceea ce ma face sa ma simt bine.
E ziua in care ma gandesc mai mult la ceilalti decat la mine, imi doresc pentru ei, ai mei, toate cele bune, impliniri, reusite si bucurii.
E ziua in care ascult muzica pe care altii nu ar placeao, ascult linistea care-mi place numai mie, ma bucur de voci ale pasarelelor, pisicilor, cateilor si imbratisez cu privirea florile.
E ziua in care ma gandesc ca numai Domnul stie de mine exact asa cum sunt si El, in bunatatea Lui, imi va da ani buni inainte sa ma bucur de copii si de nepoti cat mai mult.
E ziua in care nu am tort, nu fac chef, nu am invitati, nu beau, nu infulec bunatati, nu aduc zgomotul in preajma mea si este o zi buna.
E ziua mea de nastere, e ziua in care mama mea m-a nascut in toiul arsitei banatene si tata, necajit ca nu eram baiat, a murit dupa patru ani si doua luni de inima ca avusese scarlatina in copilarie.
E ziua in care nu las pe nimeni sa ma supere, e ziua in care pot intoarce spatele, e ziua in care daca m-as gandi la cate s-au intamplat as fi nefericita, dar sunt puternica si pot sa-mi canalizez gandirea asa ca sa-mi fie si mie bine.
E ziua in care ma incarc de la Luna, de la Soare, de la Stele cu multa energie si putere si astfel voi putea sa-mi traiesc restul zilelor cu bucurie, cu fericire, cu incantare, cu uimire si, de ce nu, cu ironie cand este cazul.
E ziua mea. 17.07 intr-un an.
