Merg sa iau agheasma mare pe la 11;30, vad cum preotii urmati de enoriasii lor, se indreapta catre monumentul eroilor unde se adunase orasul sa ia apa sfaintita. Mai dureaza, zic si o iau in sus spre Brasov sa-mi cumpar prajituri. Eram pe stanga, megeam agale, ma uitam la picioare ca scobaltasem deja intr-o groapa din trotuar. Aud o frana la 2 metri de mine si vad un om peste o bicileta cazut pe trecere de pietoni si o cisterna uriasa care opreste in el. Vad balta de sange de sub capul omului in secunda doi si dau fuga sa-l ajut si incerc sa-l ridic si strig casca-gurilor sa vina sa ajute. Vis-a- vis o multime de barbati stateau la marginea trotuarului si priveau. Asa e. In prima clipa ramai uimit, in a doua clipa actionezi. Strig sa sune la salvare, doi sau trei oameni ajunsi incearca sa-l ridice pe omul accidentat care sangera tare, vad ca are o rana la arcada si ca omul este constient, cauta sa-si gaseasca lucrurile imprastiate. Ii iau ochelarii de la picioarele mele, caciula si cu cealalta mana inca tineam de om, cand soferul, abia intr-un tarziu coborat, se uita la el. Ii zic sa puna mana ca eu nu mai pot sa-l tin. Ma uit la dreapta, doi trecatori suna la salvare. Omul e pe picioarele lui, din arcada siroieste sangele pe poseta mea(abia mai tarziu am vazut), vorbeste, vrea sa plece acasa, il conving sa astepte sa vina salvarea. Vine politia, i se descrie, habar n-am de catre cine, cum s-a intamplat, cine a vazut, eu zic ca am vazut omul peste bicicleta si din frunte siroindu-i sangele. Era pe trecere de pietoni.
Politia, niste unii care mai mult se uitau in toate partile decat sa-si faca treaba. Plec. Dupa alte cateva minute apare si salvarea. Eu sunt departe, ma duc sa-mi cumpar prajituri de la Furnica. Ma uit la poseta, la mainile mele, pe poseta curg paraiase de sange. Ma opresc, scot servetele, sterg sangele, ma sterg pe maini si ma intorc. Cum sa mai iau prajituri cu mainile pline de sange? La intoarcere mai erau acolo politia si soferul si cativa gura-casca, o femeie care zice ca m-a auzit pe mine tipand. Au trecut ceva minute si politia iar intreaba cine a vazut accidentul. Doamna aia din spatele meu zice ca eu am vazut, eu declar inca o data exact ce am vazut(oare nu era suficient, trebuia sa spun mai mult, sa inventez, sa infloresc sau ce?), politia nu ma baga in seama , eu ma simt usurata si plec, femeia zice sa stau sa declar ce-am vazut. Ii zic ca tocmai declarasem. Nimeni nu scria nimic, nu trebuia sa semnez, nu as fi vrut sa fiu martor chemat la proces, daca ar fi asa ceva si plec. Slujba de sfintire a apelor nu s-a terminat. Eu caut o spelunca sa ma pot spala pe maini. M-am spalat si incepe predica preotului din cimitir, apoi a preotului de la biserica mea si apoi gata. Se da apa sfintita. Oamenii carcotesc despre inghesuiala, dar nu este inghesuiala. Oamenilor le lipseste scandalul: o femeie zice ca uite deja au inceput cand cineva striga pe altcineva. Oamenii stau randuiti si inainteaza dar in acelasi timp carcotesc depre ca asa e romanul, nu este educat, nu stie sa stea la rand civilizat, dar tocmai asta se intampla. Eu imi amintesc de televozor si de ce rating fac cei care aduc scandalul in casele oamenilor. Fiindca nu se intampla nimic, nimeni nu impinge, nimeni nu se cearta, carcotelile inceteaza. In 20 minute, tot orasul a primit agheasma de la 6 butoaie. Simplu, repede, civilizat. Televiziunile nu au fost sa vada ordinea, linistea, rapiditatea si (ne) intamplarile. Doamne ajuta!