Stabunica s-a nascut in 1986, are 29 de ani si, daca nu ar fi avut accidente, rasturnat de pe pervazul balconului sau de pe postamentul pe care s-a dezechilibrat , era si mai voluminoasa. Asa, prin accidente a dat nastere unui copil al ei si numai al ei.
Strabunica :
este pe un scaun si atarna pana la podea si nu vrea sa mi-o intoarca in pozitie dreapta 🙁
bunica:
saraca, ea a suferit cele mai multe accidente ca are o baza mica de sustinere si asa, ea este mama pentru multe altele
mama:
ea, saraca, ca o mama, s-a lasat pe ea mai „dezbracata” de haine de firma si a ramas in rochia ei de plastic, is fantastic si uite asa, ei i-a mers cel mai bine, este un adevarat stufaris.
copiii:
si mai este unul pe oglinda din dormitor unde doar el si aloea se refecta, cu toata dragostea, multiplicandu-se.
Sincer, au fost si „avorturi”, dar nu i-am aruncat la ghena in punga de plastic ci la compost. Oricum, nu mai vreau urmasi, nu mai stiu unde sa-i tin ca devin uriasi si le trebuie tot pe sus, tot pe sus.
Dar sa va spun cum se ingrijesc ei ca sa inforeasca iarna. Uite acum o saptamana, dupa ce-am scos din balcon rasadurile, am curatit locul si i-am adus pe ei, pe Craciunei, recte Schlumbergera, caci, vara le place la caldura si lumina ca sa se incarce de energie pentru inforirea din toamna-iarna. Aici ii ud doar cand vad ca pamantul este uscat complet, daca e soare zile consecutive normal ca se fac 35 C si trebuie udat zilnic, daca e ca acum nor, ii ud de doua ori pe saptamana. Si ii stropesc cu apa pe frunze.
Toamna, cand se face frig afara si in balcon, desi vara tin geamul deschis, ii mut in camere mai intunecoase, in dormitor si pe unde mai am loc, in camera rece si sufragerie, cateodata. Acolo ei infloresc fara ca eu sa le dau ingrasamant pentru stimularea infloririi, doar asa fiindca le-am creeat conditiile. Apoi, acolo, iarna, uit sa-i ud si nu au nimic. Cand vad radacini aeriene – ca ei asta fac, dezvolta radacini aeriene sa ia umiditatea din atmosfera – inseamna ca nu le-am udat dem ult si ii ud. Nu i-am mutat, nu am schimbat pamantul niciodata. Cam atat.
asta e mama in camera rece la sfarsitul infloririi; a avut enorm de multe flori si, fiind rece, au tinut mult.
SA AVETI PLACERE!
aici este varful
si aici este mugurul de floare
Un comentariu la o postare despre pensii si contribuabili http://172.105.177.70/2011/11/10/despre-pensie/
Buna ziua,
Cred ca v-am descoperit acum un an si am citit, cand am apucat, paginile dvs despre agricultura.
Am ales postarile care abordau subiectele pe care le consideram eu utile si interesante pentru mine.
Nu v-am multumit niciodata pentru asta, dar o fac acum.
Va multumesc, stimata doamna Elisa.
Acum atentia mi-a fost atrasa de titlul articolului… „Despre pensie”.
L-am citit pana la capat, cu toate ca stiam ideea. Si tind sa cred ca este foarte adevarat acel calcul. Tare ma tem sa nu fie mai grav decat ne putem da noi seama din acel calcul.
Apoi am ajuns la comentarii…
Aici am gasit unul care m-a intristat, de la X. Pe urma l-am gait si pe al doilea.
1. Orice ati fi decis sa postati, nu v-as fi scris niciodata, un mesaj sau un comentariu, cu MAJUSCULE (despre care stim cu totii ce inseamna).
2. Nu v-as putea condamna sau certa niciodata, pentru ca va strigati durerea, nemaiputand suporta nedreptatea din jur. Pentru ca pana ieri-alaltaieri, mi-ati adus raze de lumina in suflet, prin lucrurile pe care le-ati scris si care mi-au fost de folos.
3. Asa cum m-ati ajutat, cu ideile si experientele dvs si asa cum ati facut-o si in cazul altora, la care le-ati trimis seminte, as fi incercat sa va intorc favoarea, in semn de respect si recunostiinta. Iar daca nu v-as putea ajuta in niciun fel, cu siguranta as putea incerca sa ma pun in locul dvs, as putea incerca sa va inteleg si v-as putea spune macar o vorba buna.
4. Nu in ultimul rand, suntem oameni si ar trebui sa incepem sa ne comportam ca atare, adica sa fim mai receptivi la problemele cu care se coonfrunta semenii nostri. Ar trebui sa ne pese.
Iar daca pana acum am fost prea subtil, X, cred ca ii datorezi niste scuze d-nei Elisa.
Si pentru ca de la primul contact, v-am simtit ca pe un om care pune suflet in ceea ce face, stimata d-na Elisa, va invit in coltisorul meu de Rai.
E un proiect la care visez de multi ani, iar acum, lucrez la el in fiecare zi. E doar la inceput.
Va solicit de pe acum ajutorul in privinta denumirii florilor. Sunt convins ca le veti identifica si imi veti spune si mie cum se numesc. Eu le-am facut poze, dar nu ma pricep la numele lor.
Mai am de pus o „duzina” de poze cu flori, doar ca trebuie sa le gasesc pe toate si sa le sortez.
Va multumesc, va doresc sanatate si va astept pe la mine:
http://fotosentimente.blogspot.com/
Multumesc domnule AC, mi-ati facut ziua mai frumoasa. Si daca as vrea sa am in fiecare zi momente din astea, as putea sa citesc comentariile voastre din arhiva. Ce mult inseamna o vorba buna spusa dupa o actiune, cred eu, meritorie!
Sa aveti placere!