Monthly Archives: mai 2014

Notati-va (in caz ca blogul acesta va face figuri ) adresa la care ma puteti gasi:

http://elisaingradina.wordpress.com/wp-admin/post.php?post=9&action=edit&message=6&postpost=v2

( am pus adresa unei postari caci nu stiu daca blogul este public )

Imi amintesc de anii cand dupa ploile alea repezi si torentiale care spalau tot, care mutau pamantul din strat pe carare, urmele erau de plans. Asteptam sa se svinte sa pot spa/prasi cu sapaliga pe deasupra sa stric pojghita dintre plantutele nefericite plina de crapaturi de la evaporare. Pe atunci nu stiam de mulcire, nici prin gand nu-mi trecea sa acopar pamantul cu ceva asa ca asteptam sa creasca plantele, ba le plantam/semanam foarte dese si sa vad odata totul acoperit cu verde.

Acum, de cativa ani, stiu si fac in asa fel ca sa nu mai sufere pamatul de la arsita zilei si de la ploile torentiale. Mulcesc ce se poate mulci si zic asta fiindca in anul in care am plecat la copii am mulcit si ardeii si vinetele dar a fost total esec. Poate ca nu de la mulcire dar ce am dedus eu din asta este ca ardeii si vinetele vor sa fie sapate/prasite pana tarziu cand au fructele formate, ori dupa mulcire , gata cu sapa.

Iata cum este fasolea mea oloaga /pitica si nu se vede pamantul si nu se usuca  repede si nu trebuie udata: am lasat mararul crescut printre cuiburile de fasole si el joaca rolul de mulci.

Cand am nevoie de marar iau de aici doar frunzele mai mari, il tund, adica si astfel nu-l las sa depaseasca fasolea, sa n-o „inghita”.

O, dar si cu mulcitul asta e o chestie; cand circul printre rosii, sa copilesc sau sa leg, ma scufund la tot pasul. Da, mulciul tine umezeala in sol, umezeala e placuta ramelor, sobolanului de pamant ii plac ramele, cartitelor, deasemenea, asa ca sub stratul de rosii – cele mai mari si mai inflorite si soiuri de-ale mele – este o adevarata retea subterana de comunicare. Cat de bine o fi nu stiu, stiu ca rosiile sunt sub asteptari dupa o luna de la plantare, ici colo vad cate-o gogonica.

Culmea este ca taman rosiile care au fost foarte mici, ca le-am plantat cu plantatorul ca pe varza, carora nu le-am adaugat la radacini nimic, taman ele sunt cele mai verzi si mai viguroase. Dar sunt alte soiuri, soiuri noi pentru mine din seminte cumparate.

Iar ardeii, vai de ei, ca, daca nu le dadeam maceratul de urzici erau in doua frunze si acum. Dar dupa doua udari cu zeama minune s-au inverzit, am prasit frunze noi si de un verde normal. Pana sa se acopere pamantul cu tufele de ardei , mai va…

Ce rol au peturile pline cu apa din jurul capsunilor? In primavara cand ziua era foarte cald si noaptea foarte rece, ele redau caldura acumulata capsunilor de alaturi (asa ca un perete pe care bat razele soarelui si noaptea este cald in apropierea lui ). Dar acum ca incepe coacerea vad si alte efecte: primii capsuni copti sunt cei de langa peturi, iar acestia sunt uriasi pentru soiul meu de capsuni potrivit de mari.

Apropo de mulcire cu plantele care rasar pe parcela,d e la sine, eu zic ca aceasta mulcire se cheama „mulcire vie”. Am lasat si in gradinuta, printre trandafiri, numauita-ul, desi florile s-au trecut. Plantele mentin umiditatea si in jurul trandafirilor asa ca nu mai trebuie sa-i ud.

Aud ca si la scara mare, o unitate agricola, seamana direct in miriste dupa ce a trecut secerisul, fara sa mai are. Metoda se foloseste si in Brazilia insa pacat ca acolo se defriseaza enorm in detrimentul faunei. Sunt cativa ani de cand eu am aflat ca toamna gradina nu trebuie arata, pamantul se acopera cu un strat de paie sau alte materiale biodegradabile si mi-e mai bine asa, muncesc mai putin din greu si mai mult din mai usor. Asta-ar fi concluzia.