Monthly Archives: iulie 2012

…sunt aici , in Australia si am senzatia ca nu am plecat de randul trecut de aici, parc-am facut o sudura intre cele doua perioade, nimic nu-mi da senzatia de intrerupere, de discontinuitate.

Sunt bunica aceea care vrea sa faca totul bine, sa fie perfect, sa simta copiii mei ca viata lor este mai lejera, sa simta ca sunt de ajutor si ma bucur ca pot sa fac asta.

Lara Nicole s-a acomodat destul de repede cu mine. In prima zi a ridicat bratele s-o iau din patut, am parcurs ritualul cu greseli amendate de ea (am schimbat intai bluza de pijama), a doua zi am respectat regulile si, daca saptamana trecuta nu reactiona la plecarea mea de la gradinita, dimineata, saptamana asta nu mai vrea sa o las acolo. O ia o doamna educatoare si eu dispar fara sa-mi iau bye si cand ma duc dupa ea, la ora 4 pm, doar ma vede de la distanta si fuge in brate la mine.Asa ca uit sa mai  iau notitele zilei trecute, sa stim ce-a facut fata, cat a mancat, cat a dormit, daca a facut… si ce activitati a desfasurat.Totul este pe repede inainte, nu ne uitam inapoi, nu avem timp de amintiri, avem mereu alta treaba de facut si zilele sunt lungi, timpul s-a dilatat, o zi (desi de iarna) este lunga si orele petrecute cu Lara sunt in functie de cheful ei: daca ne pozam rade, daca mancam ii place pana da cu piureul in mine, daca ne spalam pe maini la chiuveta ar sta sa prinda apa orisicat, daca ne jucam in curte cu mingi le da in boscheti ca sa se duca dupa ele sa rupa frunze, apoi facem exercitii la o bara-sus/jos, sus/jos si, uite asa, nimic nu trebuie sa dureze, de toate cate un pic ca altfel plictiseala intervine sub forma de tipete si tavalit pe jos.

Da,  trebuie sa fii „spirt” pentru ca sa faci fata vitezei cu care un copilas trece de la o activitate la alta, altfel ai dat-o’n bara…Si eu  care ziceam sa stau cu ea toata ziua sa n-o mai duca la gradinita cat sunt eu aici…noroc ca nu se poate, ca-si pierde locul acolo si n-as fi reusit singura cu ea o zi intreaga. Pana m-as fi obisnuit trebuia sa plec acasa.

Apropo de „sa plec acasa” in a doua zi a mica mi-a adus geanta invitandu-ma diplomat sa o sterg de unde-am venit ca ce caut eu in viata lor sa le stric regulile stiute?Dupa o saptamana nu mai  vrea la gradi”. Dau cu rotile in gazon :O-O!, scap ceva pe jos :O-O!, uit sa iau ceva si ma intorc: O-O! si asa mai departe, O-O! este semn bun ca fata mea este bine dispusa, tzuc-o bunica pe ea de scumpa, frumoasa si devreme seara la culcare 😀

Am un laptop cu touch screen, poze nu am in el asa ca doar atat pot sa comunic celor care sunt interesati de viata mea in afara gradinii. Apropo, rosiile incep sa se coaca, deci mai devreme decat altadata .