Asa am inceput. Acum ma uit inapoi si nu stiu ce-am facut in acesti trei ani, mai nimic, insa mi s-au intamplat multe. Am cunoscut lume, m-a parasit lume, am zambit. Am fost fericita, m-a luat tristetea, am zambit. M-am gandit mai putin la mama, m-am gandit mult de tot la nepotica mea, am lacrimat. Am cazut cu moralul, am facut pauza, mi-am oblojit ranile. Am cautat sa ajut, am primit asteptari, m-a durut. Am fost eu insami, am scris pentru viitor, prezentul m-a coplesit si acaparat. Sunt trei ani in care am spus tot ce stiu, am aratat tot ce fac, ma daruiesc neconditionat, asa cum te iubeste un caine cand esti stapanul lui. Nu a fost indeajuns. Iata cum suna prima mea postare:
Pasiunea mea de-o viata…sau ursita?!
M-am nascut intr-o familie de Read more