Sunt aici de parca aici m-as fi nascut,de parca aici as fi cescut si aici as fi dormit zilele si as fi trait noptile,sunt aici pe un fus +5 fata de acasa mea si parca psihicul meu a influientat atat de bine biologicul incat si visul s-a preschimbat brusc in realitate si toate continua in modul cel mai firesc…viata.
De parca as fi calatorit cu viteza gandului,zilele acelea au ramas departe si doar cu zambetul pe amintire,oboseala trupeasca nu exista ,acomodarea la ora,ca si dincolo,in Vestul Salbatic, imediat,ba chiar putin inainte-mi venea somnul.
Si mi-am zis cat de mult conteaza ce vrei tu de la tine insati,cat de mult conteaza sa ai sufletul plin de bucuriile vietii,cat de mult conteaza sa nu fii ,in viata,vaicacioasa,sa-ti spui mereu ca asta este tot ce ti-ai dorit si asta s-a implinit.Nu ca as fi eu vreo optimista incurabila,nici vorba, insa, am vazut pe pielea mea si am invatat sa vorbesc cu creierul meu ca si cand ar fi nu un alter ego ci chiar un alter care-mi dirijeaza viata ,durerile le estompeaza,bucuriile le amplifica,teama mi-o amelioreaza,speranta….eu nu prea cunosc acest termen,ati vazut ca nu il prea folosesc.Eu am spus intotdeauna in gandul meu(adica Ingerului Pazitor) ce vreau cu tot dinadinsul,azi,maine,peste un an sau putin mai incolo si am facut tot ce mi-a stat in putinta sa se intample .
Ce fac aici?Pai,cam asa:ma trezesc la 9 am,dau o raita prin toata casa,deschid jaluzelele(ieri si azi le-am si sters de praf profitand de singuratatea in care doar eu auzeam zgomotele facute de treaba asta),imi fac un ceai din menta si din ceai verde,adaug zahar brun si cateva linguri de cereale,ma duc in curte,la soare(inca se poate sta la soare) si-l sorb cu ‘nghitituri mari inclinandu-mi capul dinspre stanga spre dreapta in ritmul muzicii de la vecini(muzica ce-mi place)..S-a facut ora 1pm,dschid pagina de blog si dau o tura pe blogrollul Matildei sa vad ce mai vede al meu sot la televizor seara de seara .Ma opresc la Gabriela si citesc din urma,este o lectura placuta sufletului meu.Apoi ma trezesc ca deschid la post nou.Deci,o sa scriu,fiindca asta simt,fiindca sunt singura acasa si fiindca dragii mei nu mi-au lasat decat treaba sa-mi fac mie de mancare.Ohhhh…deci 4 zile nu deschid aragazul,e bine.Am in frigider mancare gatita dar nu mi-e foame,las’c-o mananc la pranz,adica la 5pm,cand „vine copilu’de la munca „.
Avem o nepotica mica,mica,scumpa,scumpa si dulcica fiindca i-am pus la capul patului o traistuta, crosetata ieri intr-o ora,intr-o inimioara de-a fetei mele,zahar.Va fi si bogata fiindca tot in traistuta-poseta i–am pus bani, simbolic si va fi norocoasa si sanatoasa asa cum ursitoarele i-au urat intr-o scrisorica ce-as vrea sa o aiba pana eu nu voi mai fi si scumpa mea va dori sa ma aibe langa ea. Si va fi frumoasa fiindca deja este din a doua zi de viata si Doamne da-le bine la copii si ajuta-i sa fie puternici si sa se descopere pe ei insisi in fiecare zi cate putin.Asa cum eu, inca, mai fac.
I-am facut poze insa nici nu pot/stiu sa le descarc(aici am computer virtual in computer real),le mai amestec si nu ma descurc,insa trebuie sa ma credeti pe cuvant, fiindca poze cu copilu’nu cred ca voi pune vreodata pe net.Doar cu mine am postat o singura(hai doua) poza ca sa astampar curiozitatea celor care ma cunosc din scris si sa nu ma trezesc cu ei acasa,hahaha!
Sunt in Australia.Aici totul este pe orizontala,sau aproape totul.Nici molurile nu-s pe verticala desi ,dupa cum am citit,placa tectonica din acest continent este cea mai stabila si continentul insusi este un produs finit,deci verticala ar fi o solutie buna,insa daca tot sunt hectare de pamant care asteapta construciile,de ce nu?
Sunt in Australia si am circulat pe WANNEROO ROAD care uneste CBD-ul orasului cu cartierul construit de primii albi care s-au asezat aici.Acum este un road cu constructii de tip parc industrial.Din fata casei vad Joondalup lake , am facut si poza si copilul vecinei de vis-a vis a venit sa ma intrebe de ce pozez(in cadru intrau si ei, cu casa) si asta fiindca ramasesem singura in strada si ,ma rog,nu stiau cine sunt si de ce pozez.I-am spus ca aici locuiesc si a zis:ooo,yeah…
Nu stiu ce sa mai fac,copiii mei m-au asteptat cu casa ca farmacia insa ochiul soacrei,ha,ha a gasit ce sa-mi dea de lucru,jaluzelele caci geamurile doar pe dinauntru pot,deocamdata si asta o sa fac pana la sfarsitul zilei,cu mare drag dar,ssssttt,sa nu afle ei caci ma cearta 😀
Dragi prieteni,am loc in inima mea si pentru voi,nu v-am uitat(am hipetrofia ventricolului stang,deci acolo incapeti cu totii 🙂 ) si o data pe zi ma voi uita la mesajele voastre,le astept cu mare drag si va doresc tot ce va doriti sa vi se implineasca.
PS.nu stiu sa intru pe contul de google,deci nu-mi trimiteti mailuri pe adresa google.com,va rog.
L.E. acum stiu.
