Monthly Archives: septembrie 2010

Australia (6)

Intemeierea

Romul de Bengal era unitatea monetara a primelor zile ale portului Sydney,care pe la jumatatea anilor 1800 avea reputatia de a fi cel mai dur port din Oceanul Pacific.Majoritatea activitatilor comerciale profitabile din colonii erau controlate de catre o mafie militara cunoscuta sub numele de Rum Corps, denumite astfel ca urmare a monopolului pe care il detineau asupra acestui bun vital.Rata alcoolismului era devastatoare.Multi oficiali erau fie incompetenti,fie corupti,fie ambele,administrand sub influenta aburului romului.Puscariasii erau mai degraba sclavi,care munceau pentru un grup de elita de proprietari de pamanturi si profitori care ii tineau la respect folosindu-se de rom sau „pisica cu noua cozi”.

In general atmosfera din South Wales  nu imbia oamenii decenti sa imigreze aici-acest fel de oameni reprezentau exact ce ii trebuia acestei societati de tip embrionar pentru a se transforma dintr-o colonie penitenciar desantata intr-o asezare prospera.Era nevoie de un guvernator care sa tine lucrurile din scurt,iar omul ales pentru asta era capitanul William Bligh,care trecuse prin faimoasa revolta a echipajului sau de pe nava„Bounty”.Acesta a fost trimis la Sydney cu scopul de a face curatenie.Cu toate acestea, capitanul nu era capcaunul insetat de folosirea biciului,asa cum reiese din povestiri.Dar membrii acestor grupuri erau fodsti oameni de arme,asa ca au ramas pe pozitii.Bligh era un nou-venit inrolat in marina.Pe data de 26 ianuarie 1808,cu ocazia celei de-a douazecea aniversari a coloniei,Bligh a trecut prin cea de-a doua revolta din cariera sa.In urmatorii doi ani New South Wales a fost cndus de catre armata pana la sosirea noului guvernator,Lachlan Macquarie,un scotian reformist.Acesta a infrant puterea Rum Corps si a infiintat primele banci,esmitand propria valuta a coloniilor.A promovat organizarea de expeditii in Blue Mountains si a infiintat o serie de lucrari de interes public si planuri de amenajare urbana pentru tanara colonie.Macquarie a dat chiar si numele de Australia.

Exploratorii zonei de interior( sumar)

Dupa ce coastele continentului au fost  atinse si asezari s-au intemeiat de-a lungul lor,urma cunoasterea interiorului,deci desertul si muntii trebuiau traversate.

In 1813 Gregory Blaxland,William Wentworth si William Lawson au traversat munctii Blue Mountains.Datorita descoperirii dincolo de munti a unui tinut verde si primitor ,in 1815 s-a intemeiat orasul Bathurst

In 1824 Hamilton Hme si William Howell au cercetat partea sudica a muntilor Snowy si au ajuns ,din intamplare,pana la fluviul Maray.Visurile despre o mare interioara si terenuri fertile au reaparut la vederea fluviului.

In 1830 ,Charles Sturt a urmat cursul raului pana la capatul sau din inima outback-ului  ,intr-un lac salciu  de pe coasta statului South Australia.

In 1840 ,contele polonez Paul Edmund de Strzelecki a escaladat cel mai mare munte de pe continent,o culme de 2228 m inaltime,denumita Kosciuszko (dupa un general polonez sustinator al luptei pentru libertate  a polonezilor.

In 1841 Edward Eyre s-a numarat printre primii care a traversat continentul de la est la vest.

In 1860 incepe expeditia Burke si Wills,cea mai elaborata din istoria Australiei,de la Melbourne spre Golful Carpentaria,situat la 4000 de km.Au ajuns in zona Golfului in februarie cand caldura era insuportabila,50 de grade Celsius si ploi musonice,deci s-au intors spre tabara unde ii asteptau niste provizii.Dintre toti membri expeditiei a supravietuit doar calauza salvata de un trib de aborigeni.

Aproximativ in aceeasi perioada un scotian dur pe nume John McDouall Stuart incerca sa traverseze continentul,plecand de la Adelaide spre zona unde se afla orasul Darwin din zilele noastre.Calatoria sa s-a terminat cu aflarea faptului ca nu exista nicio mare in interiorul continentului,orbind dar a stabilit un traseu ce a fost urmat aproape cu exactitate la intalatea liniilor de telegraf in 1872. si apoi la construrea Stuart Highway,linia vitala a camioanelor ce fac legatura intre Adelaide si Darwin.

In 1875Ernest Giles a explorat Marele Desert Australian,iar in anul urmator Desertul Gibson,denumit dupa numele partenerului de expeditie,Alfred Gibson.

Pana in anii 80 ai secolului al  XIX  o mare parte din interiorul continentului fusese deja explorata.In anii 80 ai sec al XX-lea numeroase clanuri de aborigeni traiau inca in desert conform vechilor traditii.

Aurul

Aurul a fost elementul care a cauzat transformarea Australiei intr-una dintre cele mai prospere colonii britanice.

In 1851 a inceput prima goana dupa aur,dupa ce un prospector,Edward Hargraves a descoperit aur la Ophir,in apropiere de Barthurst si s-a laudat cu acest lucru.Aproape peste noapte zona a fost acoperita de un oras de corturi care gazduia peste 1000 de mineri veniti sa rascoleasca noroiul,iar inca o mie de cautatori de avere din toata Australia si-au parasit slujbele …(va urma)

Poze din drumul catre Oceanul Indian

si apoi am mancat pe aici pe undeva Apoi ne-am intors si-am vazut si un rest de gradina,mai sus si nu-mi dau seama ce culturi sunt,nu ne-am oprit si Jundaloop Lake vazut din fata casei unde m-a intrebat copilul ce-a iesit din garajul ce se vede deschis ca ce fac.Thank,I’m fine :D  i-am zis.

Australia (5)

Primii navigatori

Descoperirea Australiei de catre capitanul James Cook in anul 1770,trecutul de supusi britanici si prezenta emblemei regatului (Union Jack) pe drapelul national ne fac sa trecem cu vederea faptul ca englezii au sosit relativ tarziu pe continent.Altii au ajuns aici inaintea lor desi nu au lasat in urma decat artefacte sporadice,vase esuate si toponimia.

Daca privesti harta Australiei moderne vei putea citi numele europenilor care au dezvaluit continentul  restului lumii.Tasmania,Capul Leeuwin din Australia si Insula Groote din statul Queensland poarta nume olandeze din sec XVII-lea,o perioada in care continentul era cunoscut sub numele de Noua Olanda.Arhipelagul Bonaparte din regiunea Northem Territory si Peninsula Pleurieu din South Australia au fost botezate de catre exploratorii francezi.Houtman Abrolhos din Western Australia,o zona in care s-au inregistrat multe naufragii este o calchiere a uneisintagme in limba portugheza insemnand „tine ochii deschisi”.Stramtoarea Torres,care desparte varful Capului York din Queensland de Papua Noua Guinee poarta numele exploratorului spaniol Luis Torres,care a navigat prin aceasta portiune ingusta a marii in anul 1607 si nu a observat continentul. Aceasta este istoria europeana timpurie a continentului:o masa de pamant de 7,8 milioane de km patrati aruncata in cel mai pustiu cuadrat  al Pacificului de Sud,descoperita si cartografiata printr-o serie de accidente,acostari intamplatoare,sanse ratate si coincidente.

Marele pamant din sud

Oamenii au fost intrigati de Australia vreme de secole intregi.Geograful elen Ptolemeu specula asupra existentei unei suprafete extinse de pamant in zona de sud considerand ca greutatea unui astfel de teritoriu ar fi necesara echilibrarii  masei globului pamantesc.

Se crede ca negustorii arabi de la inceputul secolului al XIII-lea  au strabatut apele care inconjoara continentul in cadrul misiunii lor de promovare cuvantului islamului in Indonezia.Este posibil ca vase de pescuit din China sau Malaysia sa fi traversat zona in aproximativ aceeasi perioada in cautarea lor de trepang sau melci de mare,considerati o adevarata delicatesa in pietele din regiunea Canton.

Se stie,doar,ca pescarii din Macassar fac deplasari regulate in aceasta zona,incepand din sec.XVI-lea cand cu barcile pline de trepang coborau pe tarm pentru a fierbe si afuma melcii de mare in asteptarea vanturilor sudice care sa-i duca acasa.

Desi nu exista dovezi scrise in acest sens se poate ca portughezii sa fi fost primii europeni care au vizitat Australia,candva,la inceput de secolXV-lea si inceput de XVI-lea.In 1561 portughezii intemeiasera deja o fortareata pe Insula Timor,situata la 480 km de coasta australiana.S-au folosit de fortareata pentru a face comert in arhipelagul indonezian,cumparand piper,nucsoara si lemn de santal dar si pentru a raspandi credinta crestina de rit catolic.

Pare greu de crezut ca acesti capitani portughezi,atat de dornici de castig , sa nu se fi aventurat spre sud.Chiar daca nu ar fi fost manati de propria curiozitate,vremea  deosebit de schimbatoare ar fi fost o motivatie  suficienta.Timp de trei luni pe an vanturile musonice sufla puternic dinspre nord.Mai devreme sau mai tarziu o nava ancorata in apropierea Insulelor Timor ar fi fost impinsa de vant in preajma coastelor australiene.

Printre dovezile care sustin aceasta idee se numara un tun de alama din sec.XV-lea descoperit in apropiere de orasul Broome,precum si hartile Dieppe.

Calatoria navei” Endeavour”

In anul 1768 amiralitatea britanica impreuna cu Sociatatea Regala au hotarat trimiterea unei expeditii in Tahiti pentru a inregistra tranzitul planetei Venus in jurul Soarelui.Intrucat tranzitul ar fi fost vizibil numai in dimineata zilei de 3 iunie 1769,iar evenimentul s-ar fi repetat abia peste 105 ani,era vorba de o ocazie unica.

James Cook,un locotenent in Marina regala in varsta de 41 de ani,a fost numit capitanul vasului,o ambarcatiune de 374 de tone,numita „Endeavour”. Cook era un barbat darz si sever cu un profund simt al onoarei si al datoriei,care avansase numai pe propriile merite.

.Joseph Banks,atunci in varsta de numai 25 de ani si care avea ,mai tarziu,sa devina SirJoseph Banks-un tanar foarte bogat,educat la Harrow,si Oxford,bine instalat pe drumul sau spre titlulde cel mai de seama botanist din Anglia- a condus echipa stiintifica.La echipajul numeros s-a adaugat colegul sau din Suedia,Daniel Solander,artisti graficieni,precum Sydney Parkinson si Alexander Buchan si patru asistenti.Vasul a ridicat ancora din Plymouth pe data de 25 august 1768,avand destinatia fixata pentru regiunea sudica a Americii de Sud,urmata de traversarea Pacificului.Misiunea lor era aceea de a inregistra tranzitul planetei Venus,de a explora zona Pacificului de Sud si de a cerceta misteriosul pamant de la antipozi.

Din punct de vedere al amplorii si al si al scopurilor declarate,misiunea navei „Endeavour”  a reprezentat echivalentul secolului XVIII-lea  pentru o calatorie pe Luna.

Dupa ce s-au atins obiectivele de ordin astronomic in Tahiti,membrii expeditiei au petrecut 6 luni cartografiind coastele Noii Zeelande.De acolo s-au indreptat spre,atunci necunoscuta coasta de  est a Noii Olande.Pe data de 19 aprilie 1770 au vazut o fasie de pamant ,nu departe de ceea ce numim astazi New South Wales si Victoria.Dupa ce au navigat de-a lungul coastei au ajuns  intr-un golf mare si au aruncat ancora.Aici au descoperit atat de multe specii de plante,ferigi,ierburi,arbusti si copaci necunoscute europenilor,incat Cook a hotarat sa il numeasca Botany Bay.”Endeavour ” si-a continuat misiunea de-a lungul coastei pana cand s-a impotmolit in Marea bariera de corali.A reusit,insa,sa umple golurile de pe harta.

Dupa ce a reparat nava in apropiere de orasul Cooktown de astazi,Cook a pus stapanire,in numele regelui George al III-lea,pe jumatatea estica a continentului,denumind-o New South Wales.

Colonia -penitenciar

In ciuda eforturilor capitanului Cook,Australia ar fi fost abandonata daca pe cealalta parte a globului nu ar fi avut loc o serie de evenimente.Pe data de 4 iulie 1776 cele 13 colonii britanice de pe continentul american si-au declarat independenta,impiedicand astfel coroana sa mai trimita corabii cu detinuti in state precum Georgia,Virginia si cele doua Caroline.,populatia din penitenciarele arhipelagului britanic a crescut cu aproximativ 1000 de persoane pe an.In anul 1779,Sir Joseph Banks a propus utilizarea acestor detinuti pentru a coloniza Botany Bay.Ideea a fost tratata cu scepticism.Trimiterea atator criminali cu corabia in cealalta parte a lumii parea o modalitate costisitoare de curatire a inchisorilor.Dar ambitiile franceze din zona Pacificului le-au oferit autoritatilor britanice o buna motivatie.Intrucat America fusese pierduta,Anglia trebuia sa-si concentreze atentia asupra coloniilor din est.Franta,adversarul traditional,era foarte activa in largirea propriei influentein zona prin stabilirea unui port important in Madagascar,explorarea Oceanului Indian si navigarea de-a lungul coastelor Australiei.O colonie britanica in Botany Bay se putea dovedi un avanpost util.Momentul ales era impecabil:la putin timp dupa ce Prima Flota(18 aprilie 1788) a aruncat ancora n Botany Bayau aparut si doua vase franceze,comandate de catre Contele de la Perouse. (va urma)

Prima Flota

Ceea ce in America era doar o constructie retorica gravata la baza Statuii Libertatii,la antipozi era o realitate dura: aceasta natiune a fost intemeiata in sens propriu de mase oprimate care isi cautau libertatea. Cine nu si-ar dori libertatea dupa ce a petrecut 8 luni in lanturi pe un vas aglomerat si imbacsit? Dar impreuna cu prima gura de aer proaspat si orbirea  provocata de soarele stralucitor al Australiei,au venit si frica de necunoscut si certitudinea sumbra ca viata pe noul continent urma sa fie foarte grea.

Pe data de 18 ianuarie 1788 un grup de vase, denumit  Prima Flota,a sosit in Botany Bay.Navele transportau 778 de detinuti– barbati,femei si copii,dintre care cei mai mici in varsta de doar noua ani   -si 250 de soldati si oficiali ai  coloniei aflati sub comanda capitanului Arthur Phillip,care a devenit primul guvernator al New South Wales.

O scurta privire de ansamblu  i-a facut pe detinuti i nou-veniti sa inteleaga ca le va fi imposibil sa intemeieze o colonie la Botany Bay.Cook vizitase zona toamna cand ploile revigorasera peisajul,dar ei sosisera vara,cand Botany Bay nu mai era nici verde si nici imbietor.Paraiele secasera,golful era expus intemperiilor ,iar pajistile bogate descrise de Cook straluceau golase in bataia soareluiorbitor;Flota a mers mai departe 19 Km de-a lungul coastei pana la un punct situat intre doua masive de granit pe care Cook le observase,dar nu le cercetase.Aici au descoperit cel mai bun port din lume unde 1000 de nave puteau naviga in acelasi timp in deplina siguranta,cum ii scria guvernatorul Phillip lordului Sydney,in onoarea caruia a botezat o noua asezare.Evenimentul se petrecea pe 26 ianuarie devenita ziua Australiei.Phillip a trimis apoi o corabie sa puna stapanire pe insula Norfolk,stabilizand acolo prezenta britanica prin colonia penitenciara.

Vremurile erau grele,Colonia fragila se confrunta cu foamete si scorbut.Solul era saracacios,graul de insamantat mucegaise in timpul calatoriei pe mare,cirezile si turmele se ratacisera sau murisera.Majoritatea prizonierilor proveneau din mahalalele Londrei si nu stiau nimic despre agricultura .Altii erau prea batrani,bolnavi  sau mult prea slabiti de calatoria pe mare pentru a putea munci corespunzator.Un vas a fost trimis la Cape Town,cel mai apropiat port,pentru a aduce provizii.Aborigenii si-au exprimat parerea ranindu-l pe Phillip cu o sulita in umar,spre uimirea guvernatorului,care nu se gandise nicio clipa ca ei erau cei care incalcau proprietatea altcuiva.

Pe masura ce timpul trecea,iar proviziile din Anglia incetau sa mai apara,tot mai multi detiuti au fost transferati pe insula Norfolk,unde solul era ceva mai bun si se putea pescui mai usor.In 1791 a sosit cea de-a Doua Flota,iar orasul Sydney,aflat in mare dificultate a inceput sa se puna pe picioare.

Dar,cine erau acei detinuti? Romane precum”For the Term of His Natural Life”(Pe viata)  de Marcus Clarke(1874) devenit un clasic al literaturii australiene ,adesea ii descriu pe primii detinuti veniti pe continent drept victime nevinovate condamnate pe nedrept,prizonieri politici sau nefericiti muritori de foame care furasera  o varza pentru a-si hrani copiii.De fapt,majoritatea  detinutilor erau criminali marunti condamnati pentru delicte  pentru care astazi ar fi trimisi in arest preventiv sau la casele de corectie.Furtul era cel mai comun capat de acuzare,iar majoritatea detinutilor proveneau din  mahalalele oraselor  engleze, iar nu Irlanda,desi Revolta Irlandeza din anul 1798 a adus si cativa prizonieri politici autentici..

Jumatate din cei trimisi aici aveu de patimit o sentinta de sapte ani,desi avand in vedere distanta si costurile revenirii in Anglia dupa 7 ani ,transportarea in Australia devenea ,de fapt,o sentinta pe viata.Prizonierii muncitori,cei norocosi,cei instariti sau cei care dadusera dovada de buna ppurtare primeau biletul de iesire mai repede si,de asemenea,primeau ferme sau li se permitea sa-si puna pe picioare cateva afaceri.Altii erau supusi la cazne.Biciuiala,catusele din fier la picioare si munca pana la epuizare erau pe ordinea de zi.Pedepsele erau acordate cu seriozitate- uneori si 300 de lovituri de bici consecutive,atat de multe incat oasele spatelui si ale umerilor ieseau,pur si simplu,la iveala.Ingrijirile medicale erau dusurile cu apa sarata.Prizonierii recalcitranti erau trimisi pe Insula Norfolk,pe pamantul lui Van Diemen(Tasmania) sau in Golful Moreton(Brisbane) unde conditiile erau de-a dreptul infioratoare.evadarea era un lucru destul de usor,problema era ca nu aveai unde sa te duci.Unii detinuti se indreptau spre Blue Mountains in convingerea gresita ca,dupa o excursie de cateva zile dincolo de linia orizontului,dadeau de China.Majoritatea celor care au reusit sa evadeze au murit de foame, de insolatie sau au fost ucisi de sulitele aborigenilor.Unii au facut recurs la canibalism ucigandu-si si mancandu-si tovarasii,altii au reusit sa convinga echipajele balenierelor din Nantucket sa ii ia la bord.Dar nici asta nu se dovedea o afacere prea buna-unii capitani de vas,yankei se dovedeau a fi chiar mai brutali  decat paznicii inchisorilor.

O femeie,pe nume  Mary Bryant a condus un grup de evadati spre nord,intr-o barca,reusind sa ajunga in Indonezia inainte de a fi capturati si trimisi in Anglia.Eroismul ei a atins o coarda sensibila la publicul englez.Ea si toti membrii grupului ei au fost gratiati,iar Bryant s-a putut intoarce in regiunea Cornwall unde se nascuse.

Cu exceptia South Australia toate statele australiene au fost intemeiate pe baza muncii detinutilor.Transporturile de detinuti au incetat in anul 1868.Pe ansamblu ,in Australia au fost trimisi cam 160.000 de oameni.Multe generatii,dupa aceea,sangele unui detinut a fost considerat ca o pata pe arborele genealogic.Astazi este un motiv de mandrie.Sa ai un stramos membru al Primei Flote-fie detinut,fie paznic-este echivalent cu mandria de a fi un descendent al echipajului Mayflower in Boston.

din NATIONAL GEOGRAPHIC   TRAVELER  AUSTRALIA de Roff Martin Smith