Erau numai ei doi si restul lumii.Nu le pasa de nimeni,nu mai auzeau voci…hahaha..,vocile binevoitoare ,dar din background, le stiau,le auzeau ca pe niste zurgalai care nu anuntau nimic bun,dar lor nu le pasa,pentru ca ei s-au intalnit si asta era tot ce conta.
Se stiau demult,se observau reciproc,se urmareau in diferite ocazii,cand se aflau amandoi,separat,intamplator sau nu.Ea stia ca el este El,dar el nu credea,nu spera,nu-si inchipua ca este posibil ca ea sa fie Ea.Lui nu i se intamplase nimic bun pana atunci,de ce-ar fi acum altfel?Ii era draga si atat,poate visa cu ochii deschisi,dar nu se amagea.
In seara aceea de 19 decembrie erau doar ei doi,ramasesera ultimii intentionat ,caci el primise semnul si ii lasasera pe ceilalti sa plece,sa plece din incapere si din statia de autobus…,era ultimul autobus si ei stiau ca toata lumea pleca spre casa si asteptau ,facandu-si de lucru,cautandu-si hainele de iarna.El avea un palton de culoare gri inchis,ca betonul umed,cu model in tesatura in forma acelor de brad.Era iarna,decembrie,frig,ger,zapada si ace de brad pe paltonul cel drag al omului drag.Nu lipsea nimic.Ea avea un palton rosu din stofa aceea care are in tesatura bobul de orez,lung pana la glezne,maxi deci,desi nimeni nu purta atunci maxi.Ea se mandrea ca tot ce purta la un moment dat, nu era la moda…inca,de parca ea era initiatoarea.Paltonul ei era nou si astepta un guler de vulpe argintie,care s-ar fi potrivit la croi si la statura inalta si subtire ,dar nu acum,nu inca.Si vulpea aceea a trait si a murit de batranete.Si ideea s-a transformat in doua inele pe care este inscriptionat 19 ianuarie si numele lor.
Drumul era din zapada batatorita care scartaia sub talpi,la fiecare pas,gerul se simtea in narile ce se lipeau,albul din jurul lor era singura lumina si el ii povestea viata lui de pana atunci.Era un baiat destul de retinut ,nu se destainuia asa oricui,nu se plangea niciodata,avea demnitatea omului care,tanar fiind,isi pune toata speranta doar in puterile lui si in Dumnezeu.Povestea, tinand-o pe ea de mana si atunci drumurile vietilor lor ,din palme, s-au contopit iremediabil.Era 19 decembrie si ea il asculta cu luare aminte si ar fi vrut sa poata schimba traiul lui de pana atunci si stia,din acel loc si moment, ca viata va fi altfel.Ca va fi viata,ca vor urma alte 19…ianuarie si iar decembrie si asa mai departe ,pe drumul lor harazit de Cel de Sus sa fie …alb.
Este 19 decembrie si anii au trecut ca O CLIPA. Si ghioceii din gradinuta stau sa-si scoata capsoarele lor albe,sa ne bucure cu gingasia lor. Si drumul …continua.
Si copacii de care spuneam,sunt si in jurul Cetatii,au forma de umbrela si frunze doar pe exterior.
Si acum ne indreptam spre centrul vechi,nu inainte de a vedea si un parculet minuscul unde se joaca copiii.
Nu stiu nimic despre aceasta planta de apartament,am luat-o azi si trec aici informatii de la cunoscatori.