Una-i una, alta-i alta.
Pe levantica o am din samanta, rasarisera acum cativa ani, doar doua fire din tot plicul, le-am replantat pe fiecare in cate-un ghiveci si in prima iarna una s-a prapadit. In primavara urmatoare pe cea ramasa am plantat-o in curte, in rondul de flori. Ii place iarna in ger si nu in casa unde s-a manat si a pierit perechea ei. Florile ei sunt pe tije lungi, ca un spic. Acum doua zile le-am cules caci erau inflorite.
Interesant este ca florile ei stateau pe jos de lungi si grele ce erau pana in ziua in care am adus o regina noptii, din gradina, si-am plantat-o acolo. Apoi spicele de levantica s-au orientat in jurul ei, s-au indreptat singure si asa au ramas, chiar daca a plouat, pana le-am cules.
Pe lavanda o am din kaufland, era inflorita, am replantat-o, imediat ce i-au trecut florile, in acelasi rond de flori. Dar florile ei sunt altfel, sunt niste capsule ca de maci in varfurile unor tije si doar in varf apar petalele mov-indigo. Inainte de a se scutura florile, le-am cules.
Sincer, nu stiu care-i una si care-i alta, doar constat ca nu-s la fel ca aspect, caci, la miros sunt la fel.
La ce-i buna? Hmm, imi amintesc cand cineva m-a intrebat asta uitandu-se la florile mele si am raspuns ca-s bune la privit. Levantica se poate si bea ca ceai, dar cand ai asa de putina o tii si te uiti la maturita asta de cate ori treci pe langa ea si o mirosi, apoi o ascunzi printre rufele de lenjerie de pat sau de corp. Mirosul ei cred ca indeparteaza si fluturii care ar incerca sa se cuibareasca printre hainele noastre vechi de oameni in varsta.
