Vremea este nasoala tare, vant, ploaie, frig ca toamna. Nu am vazut muste, nu am vazut albine, nu am vazut tantari. Am vazut soarele azi la pranz cateva zeci de minute si am iesit sa fac poze. Starea de sirit este tot nasoala, exprimarea mea este pe masura vremii si a consecintelor ei.
Cine? Primavara, cine altcineva?! Forsythia zice ca vine 
dar vantul pe care nu pot sa-l pozez in repaus (ha! ) zice ca el ne aduce zapada sublimata de pe munti. Viorelele zic si ele ca vine, ca s-au si inmultit tare mult ca sa arate asta 
insa soarele a intrat iarasi in nori si iar dam focul mai tare in casa. Asa va fi tot timpul pana se va instala caldura aia tropicala, canicula si apoi vom cauta umbra pomilor.
Cu botul pe labe, in sfanta tihna a amiezii, Rex si Aschiuta cugeta.
Este o vreme rea de buna sau buna de rea, adica ploua – in sfrasit a plouat si la noi, multumesc Lui D-zeu! ) – este frig, abia s-a potolit vantul si 10 grade C este cam putin ca sa ies afara.
Si in asteptarea zilelor mai calde si insorite ma reintorc in trecut (ha! ce bine ca am unde 😉 ) si rasfoiesc Amintirile mele. Si dau de postari care ma ajuta sa depasesc orice mi s-ar intampla, fiindca trairile mele sunt fundamentul pe care imi ridic mereu si mereu existenta si prezenta. Amintiri despre fostii mei elevi minunati, cu care m-am intalnit la 25 de ani, amintiri din perioadele in care am trait zile minunate cu nepotica mea, cu copiii mei din Australia. Si toate astea, amintirile mele, sunt ca un drog, ba nu, ca un pansament, ba nu, ca un vis despre ceea ce a fost si mai poate fi.
Daca ati ratat, daca m-ati cunoscut abia de curand, daca doriti sa cititi , deschideti categoria Amintirile mele din coloana dreapta a paginii principale.
Posted in Amintirile mele, Vizitati gradinaelisei
Tagged amintiri
