Ele, zorele, stiu ca mie-mi place de ele si si-au intors fata spre mine, desi soarele este pe partea cealalta de gard si normal ar fi sa se uite spre sud, dar ele nu, se uita spre nord, adica spre mine, spre gradina mea. Cat de tare m-a impresionat aceasta constatare!!!!
Pe de alta parte, adica in curtea cainilor, toate stau indreptate spre sud, adica tot spre noi ca sa le vedem si sa ne bucuram de ele.
Ai fi crezut ca zorelele au minte, au suflet, au simtire? Doamne, cat le iubesc de tare! Si ele rasar de capul lor in fiecare an, eu le smulg pe majoritatea si doar cele care scapa de mana mea ajung sa fie nemuritoare. Ce parere aveti, dragi prieteni?
