Category Archives: Romania

 SUA, prin reprezentantii ei in Romania ne comunica exact cum vad ele lucrurile in legatura cu tara noastra. Tara noastra este „cineva” pentru noi amaratii de romani care  stim doar sa ne fudulim si atat. Pentru Statele Unite, asa cum s-a exprimat Mark Gitenstein, suntem o tara oarecare, nu conteaza din ce continent, deci poate fi asemanata cu Siria. Ati fi vrut ca ei, americanii de la varf,  sa faca distinctie intre o tara care a iesit din comunism acum 22 de ani si alta care se zbate sa iasa din dictatura lui Al-Assad Bashar acum? Of, ce naivi  sunteti! Treziti-va, dragilor, pentru US  suntem „nimeni”.

Si, pe urma, de ce sa ne ofuscam noi ca Statele Unite ne aseamana cu o tara ca Siria? Am vazut reportaje despre tari din Africa  si  Orientul Mijlociu si zau ca mi-a placut ce am vazut. La Travel Chanel. Si Vietnamul imi place. Am ramas ,   despre Vietnam, cu impresia ca acolo este dezastrul pe care l-au lasat americanii cand au plecat (oare au plecat?). Imi inchipuiam cam asa ceva cum vad acum (adica acum o luna, doua ) in Libia, distrugeri, praf si noroi si oameni care striga pe strazi cu mainile palnie la gura. Mare mi-a fost uimirea cand, nimerind pe un post de televiziune, un reportaj,   am vazut imaginile dintr-un oras ce semana mai mult a european . Atunci mi-am amintit ca razboiul s-a terminat de ceva vreme si americanii or fi reconstruit tara. Dar sotul meu zice ca americanii au „infrant” in Vietnam, deci ei si-au reconstruit tara.

 Insa, sa vad o fabrica de sos de peste atat de mare si curata, ingrijita si automatizata (caci computerizata nu-i) si sa aflu ca sosul ala de peste din toata lumea provine din Vietnam (am folosit in Australia, mi-am cumparat sa duc si acasa insa cum in valiza nu am riscat sa se sparga sticlele si in bagajul de mana nu incapea, am renuntat la toate sticlele alea cu care m-as fi delectat in continuare si acasa), sa vad cum oamenii aia au facut un brand din tara lor prin faptul ca au stiut sa-si puna in valoare geografia tarii lor si indeleltnicirea de pescari, a fost pentru mine, o bucurie. Pestele si fructele de mare se exporta de peste tot in lume,  insa sos de peste cred ca doar ei produc. Am vazut cum se pregateste, lasand un an de zile pestele in apa cu sare in butoaie speciale , la soare, unde fermenteaza, abia apoi se continua in hale de productie, cu utilaje speciale si pana la produsul finit. Si ce utilaje!  Am ramas profund impresinata de cifra de afaceri a acestei unitati industriale si de faptul ca, la ei, productia de sos de peste si fishing industry, in general, este o traditie. Bravo tuturor popoarelor care stiu ce drum sa urmeze pentru ca atat lumea cat si ei sa prospere, sa evolueze si sa fie mai frumoasa (caci, da, cand adaugi sos de peste in wok-ul cu mancare si apoi gusti, viata ti se pare mai frumoasa), iar populatia sa aiba o indeletnicire din specificul national.

Agricultura era specificul nostru national, insa, iata ca televiziunile isi bat joc de acesta. Mai exact, nimeresc la confidential (nu urmaresc) si „arhitecta” , parca, a lui Columbeanu,  impreuna cu moderatorul emisiunii se distrau de mama focului cum ii strica ea, arhitecta, rasadul de rosii soacrei lui Columbeanu . Fiindca nu cadra cu viziunea ei, vezi doamne, in curtea aia cu o suprafata uriasa nu putea instala un solar in care sa faca rasaduri de rosii sa pape aia mica ceva bun. Mi-e scarba de astfel de oamnei care se cred „cineva” cand de fapt sunt niste „nimeni”.

Asa ca, in concluzie, in tara noastra trebuie sa se intample  ceva:  sa se schimbe  mentalitatea (de hot si de „cine mi-s io **tu-ma-n lula”), viziunea pe termen lung, valorificarea bogatiilor naturale (pana mai avem paduri, deci repede  ) si cautarea specificului national. Poate turismul?
Cine suntem stim. Poate ca aflam odata si ce vrem ca sa meritam sa scoata SUA palaria in fata noastra.

Dora, vizitatoarea mea care vrea sa se relaxeze citindu-ma: regret, draga mea, ca,  momentan, nu am idee despre patrunjel  😉