Author Archives: Elisa

Am tuns mușcatele normale

Muscatele, unele dintre ele, stau in camera copilului, unde altundeva? si am vazut ca au muguri si frunzulite de jos, pe toata tulpina, asa ca le-am tuns, lasand partea de jos care e deja verde. Pe cele curgatoare, pe care le am in pivnita le-am tuns atunci, pe cele din camera copilului, nu inca, mai infloresc din cand in cand.

Un ianuarie bland, acum mizguie, cerne o ploita marunta care uda trotuarul, e bine ca nu-i ger pentru consumul de gaze.

In curand o sa aduc jardinierele cu pamant din curte, in pivnita si apoi in casa, le pregatesc pentru insamantarea rasadurilor. Ce repede trece vremea! viata!

Toata lumea este bine, inclusiv pisicii care ma urmaresc si ma urmeaza peste tot unde ma duc, prin casa. Stau si se uita la mine cum tund muscatele, asculta daca le spun sa stea linistite, doar Monkey s-a urcat de pe dulap pe galerie, nu prea asculta ea asa de felul ei, dar ma iubeste tare mult. Interesant la pisici ca fetele ma iubesc pe  mine si motanii pe sotul meu, or fi homo?  :))))

Desi sterilizate, Fluffy are instincte materne, merge la ceilalti, cand ei dorm si-i linge matern apoi adoarme langa ei. Ce m-as fi facut fara ei?!Doar Tom miorlaie ca si cand ar fi un motan in calduri (i-or fi crescut la loc?)  si se agata de clanta si cheia de la usa pivnitei. Cand l-am lasat acolo sa vad ce vrea s-a tavalit in praf(ca nu este beton) si alb s-a facut, apoi au mai scapat si altadata ca am uitat sa incuiem usa si nu s-a mai tavalit. Toate usile unde nu vrem sa faca ei taraboi , le incuiem. Ma tem ca, intr-o zi va sti Tom si sa rasuceasca cheia 🙂

Anul Nou a venit cu programe idioate de televizor dar am vazut niste filme bune pe tvr2 seara de seara, asa ca e bun si televizorul la ceva.

Eu va doresc un an bun ca vreme, sa fie soare, sa creasca frumos rasadurile in ferestre, sa fie potrivit de rece afara sa nu consumam atata gaz, sa fim sanatosi sa ne putem bucura de viata, sa fie un an bun si bland iar noi sa fim bucurosi de  nimicurile vietii!

LA MULTI ANI! AN NOU FERICIT!

nucile sunt ale mele, eu am spart sacul

nucile sunt ale mele

eu am spart sacul

eu am spart sacul

 

Dacă Anul Nou

Daca Anul Nou ar fi ca un tren pe care-l astepti febril intr-o gara veche si in care doresti sa te urci doar ca sa calatoresti, sa traversezi munti si vai, ape si mari, sa vezi paduri multicolore, sa admiri frumusetile anturii in timp ce tu stai linistit pe bancheta de la fereastra cu un suc in fata din care sugi cu paiul…

Daca Anul Nou ar fi ca un avion care decoleaza dupa febrile asteptari , timp in care nu te gandesti la  nimic rau, doar la calatorie si la destinatie te gandesti si speri si speri ca totul o sa fie bine…

Daca Anul Nou ar fi ca o carte pe genunchii tai care a aterizat intamplator si din care  nu-ti mai poti scoate capul de curiozitatea celor ce vor urma sa se intample si la sfarsit…

Daca Anul Nou…

Dar Anul Nou este o realitate, realitatea ta, a fiecaruia dintre noi, diferita una de alta, realitate pe care nicio prognoza nu ti-o poate arata, din fericire. O realitate care incepe peste opt ore si jumatate.

Anul meu cel Nou as vrea sa fie la fel de bun, nu ma lacomesc la mai bun, nici la mai mult, caci nu poate fi mai bun fiindca nu intinerim in timp si fiindca suntem multumiti cu ce ne-a dat Domnul si anul acesta. Sanatate si bucurii de la copii.

LA MULTI ANI! AN NOU FERICIT! MULTUMESC, PRIETENI!

 

De la un os mi s-a tras…

Era cu doua zile inainte de revelion, ne saturaseram de supa de gaina si m-am hotarat sa fac ciorba. Dar ciorba ca cea din sira spinarii de porc, cu destula carnita pe ea, nu fac eu altceva mai bun, asa ca plec dupa os.

Ca sa o rezolv repede, nu ma duc departe, numa’n piata ca-s destule magazine, carmangerii. Vad in galantar ce cautam si ma asez la coada. La coada multa lume cam colorata la imbracaminte, rosu,galben, verde si ei sunt oameni, zic.Ii arat vanzatoarei ce doresc, amabila imi arata din care sa-mi aleg si dupa ce m-am hotarat ma duc cu mana la poseta sa scot potofelul, cand vad ca poseta este deschisa si in ea nema portofel. Intru in panica, strig „portofelul”, „mi-a luat cineva portofelul” si ma uit cine iese din magazin. Vanzatoarea imi zice ca tocmai a iesit o „duoamna” care acum e departe, eu ma gandesc o clipa sa-i controlez pe toti cei de fata mai intai, dar dau fuga afara prin curtea pietei, nu mai vad frumusetile de toale colorate, ies in parcare si disperata incep sa strig „politia”, politia”, unde e politia?”. Vad rezemata de un zid o fata la fel, ii zic ei, tu ai fost la carne acum, ea-mi zice ca nu s-a miscat de acolo de ceva vreme, apoi in timp ce mai strig o data „politia” vine catre mine duoamna ceea cu barbat’su dupa ea. Zic, tu ai fost la carne dupa mine, da? Zice, da am fost. Eu, mi-ai luat portofelul din geanta, ea cica, ba eu nu, barbat’su striga si el la mine ca ei  nu-s din astia, sa ma duc la masina sa caut.Asta ca eu ii zisesem,  l-ai dus la masina, ca de acolo veneai acum.

Si uite-asa, genunchii imi tremurau, ma tot gandeam, nu la bani, c-am mai pierdut eu bani, ma gandeam ce mai aveam in portofel in afara de cardul de sanatate, dupa care ma duce ingerul pazitor, fiindca  nu constietizam, sa deschid fermoarul la sacosa in care am pus borcanul cu miere tocmai achizitionat din piata mai inainte si gasesc portofelul. Niciodata, dar niciodata nu pun portofelul in altceva, chiar daca are fermoar, decat in poseta.

Continuarea nu mai conteaza, conteaza ca eu, in tremuriciul meu fizic si psihic, nu m-am mai gandit sa-i cer scuze duoamnei, drept pentru care o fac acum: Doamna imbracata in culorile mele preferate vara, te rog sa ma ierti ca te-am banuit de hotie, iarta-ma si ca nu ti-am cerut scuze fata de lumea adunata ca la circ in jurul nostru, iarta-ma ca, din disperare, mintea, ratiunea  nu au mai functionat exact asa cum este cand iti pierzi simtul ratiunii.

Care s-o mai duce in penultima zi de ceva anume sa cumpere ceva….cand in congelator sunt de toate…