Author Archives: Elisa

Ar fi prea mult sa spun ca este pe locul intai al preferintelor mele culinare , dar sigur este printyre primele. Am gatit ciolanul afumat de porc in m odul, cred, cunoscut de toata lumea: fiert in kukta si apoi pus feliat in diferite mancaruri de felul II, fasole, varza etc.Nu zic ca nu era bun, desi nu preparam des ca, nah, are si grasime destula, nu-i ca un cotlet.

De la o  vreme  si nu mai stiu sigur daca mi-a venit mie ideea sau am vazut-o la altii, cert este ca dupa ce am copt primul ciolan nu l-am mai preparat altfel. Copt, da, ca pe placinta.

Se ia ciolanul de la un producator care-l conserva mai in delungat prin sarare si afumare, deci unul de producator bun de mezeluri si preparate traditionale. Se parleste pe soric caci fara doar si poate mai raman cateva fire de par pe el si nu-i bine, deci se parleste pe flacara de la aragaz – nu la lumanare caci face fum si nu v rem asta – se spala cu apa calduta si se freaca cu o periuta, se sterge cu prosop de hartie si se aseaza intr-o incinta din inox fara manere, se acopera cu alufolie si se pune in cuptor la 180 grade C pentru doua ore. Apoi se ridica temperatura la 200, 220 si se mai lasa jumatate de ora.

Cand intra furculita usor prin el si se vede ca se poate desprinde usor de pe os, este gata. Nah, daca ati facut o data si ati reusit, veti vrea mereu aceasta mancare . Oricum, el, ciolanul, se feliaza de grosimea unui deget si, pentru doua persoane se consuma in vreo patru sau cinci dati. Azi l-am pus alaturi de piure de cartofi cu conopida si salata din sfecla rosie cu putin hrean. Atentie, sfecla cruda si rasa pe ochiurile mici. Mai adaugi otet de mere si dupa o jumatate de ora, cand se consuma, putin, foarte putin, 2 lingurite ulei de masline.

Un deliciu de Duminica.