LA MULTI ANI, DRAGA MEA ! 

 Cu mult drag iti urez sanatate, sanatate, sanatate si tot ce-ti doresti!  Te imbratisez.

Ploua frumos si a inceput cu un vant mai puternic de dimineata,  insa, fara furtuna, fara stricaciuni. Pe la 13, de amiaza, a inceput ploaia. Am strans doua butoaie de apa si niste galeti pline (sotul meu a strans).

Trebuie sa spun ca anul acesta nu prea am treaba in gradina, le las sa creasca fara ajutoare. De exemplu spanacul nu l-am udat niciodata, doar cat a plouat acum zece zile si inainte inca o data si s-a facut asa de frumos, frunzele groase si desi el este semanat des nu a crescut inca fus de floare. Daca l-as fi udat era deja inflorit. Asa, l-am cules, l-am spalat, svintat pe mese in curent si pus la congelator asa crud, cum pun si mazarea. Fiindca nu mai oparesc spanacul , nu are rost, il prepar la tigaie asa ca pe creveti (ceapa usturoi, ardei iute, spanac, unt plus paste tagliatelle fierte – o mancare extraordinar de buna ) . Am pus trei pungi indesate si vidate la congelator si spanacul mai face frunze ,  inca nu-l scot.

Printre randurile lui am plantat ieri patru fire de tomatillo la doi araci.

Nu uitati ca eu asta toamna nu am arat gradina ci am acoperit-o cu gunoi si atat. Deocamdata sunt multumita de cum imi ies incercarile de anul acesta si sotul meu s-a convins ca mulcirea este utila, el culege uricile si nu ma mai cearta ca la inceput cand a vazut cum intentionez sa cultivam gradina. Pace buna!

Si dac-a plouat a crescut iarba in gradina si a acoperit pamantul, ceea ce este o fapta buna. Nu credeti ca o s-o atac, nu, ea ramane sa acopere pamantul pana cresc plantele mari si-l vor acoperi ele, asa stiu acum. Ceea ce voi face este sa culeg marar caci este peste tot foarte mult si il congelez. Mai tarziu fie se maneaza, fie infloreste repede si nu mai are multe frunze, deci,  acum e timpul sa culeg o parte din marar. Restul, adica randul pe care l-am semanat, il las sa creasca mare. Oricum, pe acolo voi mai planta cate ceva cand se termina spanacul.

Rosiile move sunt la prima inflorescenta . Ele formeaza doua sau trei varfuri asa ca eu rup unul si las doua (asa cum se vede in poza) , fiindca rosiile astea nu sunt stufoase in frunze si de aia imi permit sa las doua varfuri la fiecare planta, dar trei sunt prea mult. Apoi,  la urmatorul nod iar se ramifica in trei. Acolo voi rupe doua si las doar unul, pe cel mai viguros adica pe cel care are inflorescenta formata pe el, nu in varf.

Acolo, in varful aratatorului era un varf (din trei) pe care l-am rupt.

  O problema, la rosiile astea move, este ca unele flori se ingalbenesc la cotitura si apoi floarea se desprinde  si cade. Nu-i problema,  fiindca ele si asa fac rod mult, deci ce se elimina natural e de bine (asa si la cirese, cu cat cad  mai multe , ceea ce ramane este mai de calitate ) .

Cu sapa nu mai intru, deocamdata, decat sa afanez usor pe langa randurile de mazare (doar langa rand nu tot spatiul ). Asta inseamna ca am timp pentru altceva si, sincer, anul acesta petrec foarte putin timp in gradina. Va trebui sa plantez ardeii in locul gol care se vede si vinetele albe in locul salatei de toamna. Insa, cu salata de toamna este problema ca se face toata deodata (acum) si nu-i facem fata, asa ca maine ma duc in vizita.

Ce-mi place permacultura! Si cand ma gandesc cum erau rosiile mele altadata, sapate ( le sapam din doua in doua saptamani ) si fara fir de buruiana! Dar cate stropiri le dadeam ca sa nu se maneze! Hmm….

Vedem ce-o mai fi,  insa pana acum e bine. Rau este ca am eu o problema de sanatate, ca sa nu ma pot bucura de libertatea luata din gradina, ca asa se echilibreaza lucrurile.

Acum, trebuie sa spun ca si de rasaduri m-am ocupat altfel, adica le-am udat exclusiv cu apa de ploaie, cu apa de cenusa, cu licoare de foi de ceapa si cu macerat de urzici, deci le-am dat ce aveau necesar ca sa reziste la boli si daunatori. Nu vreau sa anticipez, insa, asta sper. Orice-ar fi, rosiile mele, anul acesta,  nu vor fi stropite cu piatra vanata si nici cu fungicide.  Sa vedem.

Azi am scos in gradina 24 de fire de rosii din cele mari de Timisoara, fiindca ele au crescut cele mai inalte si incepeau sa se strambe, asa ca am muncit 3 ore dimineata si 3 ore dupa amiaza fiindca le-am plantat complet altfel decat deobicei. Am format tufe de cate 4 fire si 2 araci si am sapat cate-o groapa ca pentru un pom, de 50/50 cm si destul de adanca. Apoi am folosit ranga pentru a fixa aracii,  apoi am asezat radacinile rosiilor in patru colturi si destul de apropiat de araci,  apoi am introdus foi de ceapa, urzici tocate, cenusa, coji de oua pisate, coji de banane si gunoi de grajd. Peste astea am turnat o galeata de apa, apoi am acoperit cu pamantul scos din groapa, nu tot si alta galeata de apa. S-a scurs destul de repede si apoi am acoperit cu restul de pamant scos, afanandu-l frumos si la nivel.

Acum am presarat mulciul din corzi de vie ,  pregatit de atunci de cand am tuns via, am format un strat cam de 5 cm grosime si am imprejmuit cu bete din vita de vie si alte crengi pentru ca, atunci cand bate vantul, sa nu-l mute, sa ramana sub rosii. Ei,  si apoi m-am gandit sa improvizez un gardut in jurul fiecarei tufe legand intre ele betele pe sistem sinusoidal.

Da, m-am jucat, insa din greu, mai greu decat un antrenament la sala ,  insa,  sunt multumita de ce mi-a iesit si maine voi continua. Nu la fel este si   sotul meu.

 Nu ca-i fain?! Acum sigur ca mai am chef sa ma duc in gradina.

Capsunii se pot imbolnavi de patarea rosie/purpurie care consta in aparitia pe unele frunze a unor pete circulare, mici si rosii si nu se trateaza fiindca este o viroza. Totusi, nu putem neglija aparitia acestor semne si sa ne facem ca totul este in ordine (asa cum era in emisiunea la care m-am referit) ci se vor scoate toate frunzele atacate, se rup de la baza pedunculului si se aduna si se ard.  Fiindca, daca nu facem asta boala se extine si cultura este compromisa.

Capsunii trebuie sa arate cam asa, acum, daca sunt sanatosi. Daca sunt desi, se raresc si din surplus se infiinteaza o noua cultura/parcela, fiindca, daca sunt prea desi aparitia bolilor este iminenta.

Da, asa, se rupe o nuia din soc si se implanta direct in mijlocul musuroiului pana treci de golul pe care il simti (galeria). Vad ca , daca am implantat in 3 musuroaie deodata, sau patru, de ceva vreme, nu mai apar alte musuroaie. Sa fie intr-un ceas bun si sa se duca la altii.

Sotul meu zice ca el mi-a adus betele din soc si de aia s-a speriat cartita. Da, dar cand m-am certat cu socrul vecinei fiindca-mi punea umbra (plantand o sura de tarani ) in fata casei mele luminate de la sud si incalzite de primavara pana toamna de la soare, ei bine (chiar acum i-am amintit) atunci nu s-a bagat sa-mi ia apararea( cu alt fel de bat), iar acum constata ca ce frig este in casa la noi…. cand vii de afara de la 30 de grade.

UpDate:  foarte important   http://garciamuerte.blogspot.com/2012/04/discursul-si-atat.html

   

Toate  bune  si frumoase  dar am si o suparare: violeta lila/indigo -  am udat-o prea tare si de atunci au inceput frunzele sa se inmoaie si, desi nu i-am mai pus apa nu-si revine. Mi-e ca o pierd (am mai pierdut una tot asa). Ce ma sfatuiti sa fac? (cea din dreapta in poza )

Concluzia: niciodata sa nu spui ceva nepotrivit, ceva care nu face placere, cuiva de la care vrei sa-si aminteasca ce -ti datoreaza.