Category Archives: Opinii

Ce nebunie!

Am citit si eu pe ici , pe colo, parerea unora despre ce-a fost anul acesta la bacalaureat. Am vazut emisiunile TV pe subiect, deci m-am documentat? Nu cred. Documentata sunt de cand am inceput sa lucrez in invatamant, de cand la primele examene la care am fost in comisie,  directoarea mea de  scoala, care fusese presedinte de comisie,  acolo unde eram eu profesor examinator,  a venit acasa (eram in deplasare, ne adunam elevii de  prin locuri din tara unde era industrie chimica ) cu gaina/curca sau curcanul, habar nu am ce era,  poate gasca,  careia i se vedeau ciocanelele,  adica partile terminale ale pulpelor pasarii respective fiindca nu incapea in traista, desi era , dupa parerea mea,  traista destul de mare. (Eh, daca ma ruga pe mine sa i-o aranjez poate ca nu vedea nimeni ce are dumneaei in traista. Fiindca eu mergeamdes la mama si  stiam sa fac bagaje.)

Era in anii 70, la inceput,  inainte de a ma casatori (in 73) . Despre ce vorbim?

Cand, mai apoi , am fost profesor examinator la unul din liceele din oras (altul decat acela la care predam) eu, obisnuita sa nu stiu ce-i aia interventie, pila, etc. nu am vrut sa particip la protocolul ce s-a facut in sala profesorala, la cafeluta si biscuite, adica am mers,  ca toata lumea,  dar nu am consumat nimic   si tare rau am cazut, mi-amintesc ce reclama proasta mi s-a facut apoi, cum erau speriati elevii si parintii de mine. Dar si colegii… “Cu asta nu se  poate”,” asta nu-i om”,  ”cu asta nu poti sa te faci”, “nuu…nici vorva, nu o mai punem in comisii”. Aceste etichete m-au urmarit pana in anii in care eu singura, cu elevii mei, adica, am razbatut si am demonstrat ca se poate face performanta la un liceu industrial daca ai elevi buni si  pasiune sau vocatie didactica.

Dar am mai fost in comisii, caci listele, cica, se faceau la inspectorat.

Au venit  ,  apoi, vremurile cu liceu obligatoriu . Clase intregi cu mici exceptii aveau 5 pe  linie,  la medii, in cataloage. Nu puteai sa nu-i treci caci nu existau repetenti,  iar la bacalaureat , Doamne, noi ii pazeam de vreo inspectie ad-hoc,  fiindca trebuia,  asa era pe vremea aia, trebuia sa treaca toti. Profesorii de specialitatea respectiva treceau prin sali si le dadeau “indicatii” de nota 7 ca ei sa scrie de 5, caci daca le dadea de 5 ei scriau de 3,5 si picau. Despre ce vorbim? Acei elevi sunt parintii sau deja bunicii acestora de astazi. Normal sa spuna” pe noi ne-a lasat sa copiem”. Nu , nu-i lasam sa copieze caci nu stiau sa copieze,  erau probleme de rezolvat, de unde sa le  copieze daca nici unul nu stia?!

Imi  amintesc anul 198 si 3 sau si 4 , cand lucrurile se schimbasera,  erau treptele, a’ntaia obligatorie, ma rog, depasisem situatia aia nefasta, aveam elevi buni, exceptionali, dar ei erau in proportie de 15% din candidati. Eu supravegheam intr-o sala in care era Georg, foarte pregatit,  inteligent si eu il pazeam pe  el sa nu fie  deranjat  de  cei care  vroiau sa copieze de  la el.Le-am spus de la  inceput ca vreau sa-l lase  pe G. in pace sa poata lucra subiectele care nu erau nici  putine nici usoare. Am incercat sa fiu si om si  profesor.

Acum, se trezeste toata lumea sa-si dea cu parerea despre bacalaureatul de anul acesta. Citesc undeva, habar n-am unde, cam asa: “cum sa fie pregatiti elevii cu profesori care nu iau titularizarea si predau, cu 2, 5 la  examen?

Doamna sau domnule, invatamantul are profesori titulari in proportie de 98%, doar 2 % sunt netitulari si-si dau , an de an, examenul de titularizare. Va uitati la televizor si din ce vedeti trageti concluzii eronate si puneti etichete. Nu, invatamantul nu se bazeaza pe acestia care au 2 la titilarizare.  Matematica, romana, etc, materiile, mai toate, isi au profesorii   tutulari, responsabili, implicati in actul educational.

Dar, exista niste enormitati, nu de acum, de ani de zile, acelea de a se da la bacalaureat subiecte, uneori,  mai grele decat la admitere in facultate, in ultimii 15 ani. De ce? Iar formularile subiectelor atat de alambicate,  atat de complicate (caci asta se crede in Romania ca este schimbare- sa schimbi denumirile, sa introduci expresii, sa spui ceva simplu in asa fel ca sa para complicat).

Anul acesta ministrul de rosort a vrut sa impuste mai multi iepuri deodata:

-sa demonstreze ca ceea ce a spus  presedintele tarii este adevarat.(eronat)

- sa demonstreze, la anul viitor, ca el a rupt pisica in doua si de  la el incolo a inceput reforma in invatamant. (eronat)

- sa justifice salariile reduse ale  profesorilor, care,  chipurile, nu  i-au pregatit,  pe elevi, corespunzator. (eronat)

Ce nebunie de tara! Adica ce conducatori de tara avem! Si cat de priceput este tot omu’ sa-si dea cu parerea! Oare despre “Cumintenia Pamantului” ce-ar putea sa spuna cei care-si dau acum cu parerea?

Saraca tara bogata!

 

Şi ce dacă…

* am avut temperaturi negative si s-au paradit rosiile?

* dubleaza filmele straine?

* este un circ mediatic pe canalele romanesti?

* nu mai avem sperante?

* am repornit caloriferele si ne costa 400 pe  luna in mai?

* nu am chef sa ma duc nicaieri si lancezesc?

* mai traiesc azi, daca  maine poate voi muri?

* nu mai pot sa lupt nici cu mine insami?

* dezamagirile se transforma in depresie?

Ce dacă?!  O vorba din copilaria mea care insemna ca nu-mi mai pasă.

Ne merităm soarta

Parodiem civilizatia. Ceea ce noi nu suntem in stare sa respectam, sa urmam, sa aratam, luam in deradere. Exact cum a facut un elev al meu cand, la dirigentie, incercand  sa le arat creatia lumii de dinainte de noi  mi l-a numit pe Titan “betuvânăt”.

Acum asta era problema românilor,  pălăriile.

In loc sa observam gradul inalt de civilizatie al acestui neam unic in lume prin tot ce a fost odata si prin tot ce este (a populat doua dintre marile continente cu neamul lui, a cucerit toata lumea, pana si  pe chineji, a lasat in urma prosperitate si civilizatie si nu potop). Englezii sunt cel mai evoluat popor  de pe  acest pamant . Si noi, fireste, stim doar sa radem de altii, ca asa-i  neamul asta, al nostru,  batjocoritor.

Sigur ca si eu imi amintesc episoade din istoria lor povestita cu atata har de Dickens si eu imi amintesc de filmele in care lorzii si ducii isi scarpinau, cu diverse obiecte lungi, paduchii de sub peruci, dar asta era acum 200 de ani. Mai trist este ca noi acum, in secolul 21,  ne scarpinam raia si aruncam paduchii pe altii,  pe cei din jurul nostru.

Sigur ca m-am uitat la nunta Regala de la Londra si nu-i inteleg pe cei care, desi cititul cartilor le  este un obicei , au desconsiderat acest eveniment contemporan. Aveam multe de invatat din el, in primul rand de invatat, dar noi am hotarat ca trebuie sa criticam, ca vulpea la struguri. Pana si cucoana universal valabila la  toate televiziunile,  prin prezenta si varza ce-o purta pe cap,  a reusit sa parodieze evenimentul.

Civilizatie inseamna sa existe reguli si ele sa se respecte de catre cei carora li se adreseaza.

Coroana este singura cale care ar  putea asigura si garanta acestea. Si in tara noastra.

 

Evoluţie

Am analizat si apoi sintetizat starea de fapt a romanilor privitori la televizor si am gasit ca au fost trei etape, dupa ’90,  de evolutie a programelor de televiziune propuse de catre televiziunile, mai ales private, noua, romanilor. Fiindca asa se spune: “asta cer romanii”.

Prima etapa incepe cu Sclava Izaura si este debutul telenovelistic la noi. Satui de cele doua ore de televizor in care-l vedeam doar pe  ceasescu am imbratisat cu mare drag orice ni se propunea si atunci ni s-a propus telenovela. Fenomenul a luat o mare amploare, multa lume este fan telenovele si nu numai lume de varsta a treia. Treptat cei care eram cu o  mai mare curiozitate de altceva, cei pe care plansul jalnic din telenovele ii deprima si nu-si doreau asta, cei care puteau sa se intoarca iar la citit in loc de  televizor au abandonat. Eu cred, totusi, ca o treime din privitorii la televizor privesc si traiesc o data cu narcisa galbena si…(alte nume nu stiu   ) ceilalti eroi de telenovela si astazi.

Intre timp, cam dupa aproape 7 ani,  a inceput invazia manelistilor pe ecranele televizoarelor. Nu spun cine a inceput fiindca nu vreau, nu este cazul acum, dar manelismul a prins atat de bine la romani incat pana si actualul sef al statului se foloseste de acest curent. Ce cubism, ce impresionism, ce dadaism….????Nu, manelism. Curentul stilistic si modul de viata al romanilor in proportie tot cam de o treime din privitorii la televizor. S-au pus pe picioare emisiuni cu invitati care maneleau de zor  si lumea era fericita fiindca ei  cantau (daca se poate numi asa ) jalea de zi cu zi (ca-n telenovele, de fapt ) a omului ce -si pierdea mereu prietenii devenindu-i dusmani, iubitele devenindu-i amintiri de neuitat si banii devenindu-i unicul scop  in viata. Lumea , desi saraca, era dornica sa vada bogatia acestora, sa-i priveasca cum arunca cu bancnotele mari in populatie , sa spere ca, poate,  odata vor fi si ei  fericitele tinte si apoi fasolea batuta era mai usor de mestecat si inghitit la masa saracacioasa.

Apropo de asta ieri am vazut un spectacol groaznic la praznicul lui Iliescu de ziua  dumnealui , cand lume, neinitiata in autoservire cu bunatati, a reusit sa demoleze mesele cu mancare , sa-si umple farfuriile cu toate  felurile de mancare si toate soiurile de  prajituri de parca nu ar mai fi mancat,  gratis, din secolul trecut. Unele (fiindca eu asa am vazut, femei) au bagat si-n traista caci ,  doar,  mai este si maine o zi cand matele pot ghiorai.

Ei bine, dupa mare campanie impotriva manelistilor, dupa ce  lumea s-a impartit in pro si contra, dupa ce mari artisti au zis ca este loc pentru toata lumea si pentru toate gusturile,  fenomenul, treptat,  a disparut (dupa parerea mea, poate ca gresesc )  si in locul  lui au aparut  emisiunile cu pitipoancele. Dosurile goale (treizeci si treiurile ) erau la mare cautare, fesierii au invadat televizoarele si camerele oscilau “romantic”  adica grotesc intre  fesieri si  rotunjimile enorme ale sanilor, caci cine nu avea sani mari, rotunzi si siliconati nu avea nicio sansa sa fie vedeta”"” de televiziune. Si, culmea, nu numai manelistele isi spun artiste cand vorbesc despre ele insele ci orice fetiscana angajata pentru calitatile mai sus aratate la televiziune isi aroga imediat statutul de vedeta. Cluburile si aceste emisiuni erau doua surori gemene si locurile intre care oscileaza o “vedeta” care se respecta. Fenomenul este cat se poate de actual. Daca mai demult erau anumite televiziuni care nu se pretau la asa ceva mai nou toate au inteles ca numai asa iese banul si nimic nu mai conteaza in rest. Viata unui om care a avut sansa sa fie vedeta de televiziune fie fiindca este bogat, fie fiindca este mare sportiv, fie fiindca a facut ceva important ceea ce altii nu pot face este sfartecata acum de televiziuni pentru care eu aveam ceva consideratie.

Oricine este o persoana publica sau a devenit tot datorita televiziunii persoana cunoscuta de  populatia tarii acesteia reprezinta subiect pentru televizor si cu cat mai multa balacareala si scandal cu atat mai multi bani pentru televiziune.

Parerea mea este ca singurele persoane de vietile carora eu, ca cetatean al acestei tari, ma interesez sunt politicienii care sunt platiti din bani publici. Da, sunt de acord sa aflu cum traieste si munceste un om al acestei tari, care mi-a cerut votul si caruia i l-am dat sau nu. El imi este mie dator sa aiba un comportament decent, sa munceasca in folosul meu, sa ma apere de nedreptati si sa ma reprezinte la nivel inalt prin ceea ce face si ceea ce spune. Viata lui ma intereseaza, familia lui trebuie sa fie model, relatiile  lui trebuie sa-mi fie mie benefice, actiunile  lui trebuie sa-mi arate ca Statul are grija de cetatenii lui. De aceea sunt de acord ca viata acestor oameni sa fie disecata de televiziune. Ba mai mult eu as propune ca fiecare om  politic sa fie insotit de mereu alt reporter de televiziune care sa-i filmeze faptele si spusele in toate ocaziile, la munca lui si in restul timpului. Oprindu-se la  usa dormitorului  conjugal. Acolo chiar nu ma mai intereseaza .

Dar, sa vad ca orice bogatas al acestei tari,  cand se departe de nevasta ,  devine subiect de televiziune, este prea de tot. Si stiti de ce? Fiindca devine subiect de telenovela si ne intoarcem la etapa numarul unu,  telenovela. Si asa se inchide cercul si o  luam de la’nceput.

PS. Strategia PD-L  vazuta pe patru planuri de catre Profund Anti basescu

 

Mă enervează

1* sa gasesc un articol prin presa si sa nu fie trecuta data publicarii, la vedere.Niciodata nu stiu daca este recent sau vechi,daca  am mai rasfoit revista aia sau nu, de exemplu Tango.Si imi pare rau fiindca acasa stiu ca aparea lunar, pe la inceputul lunii urmatoare si stiam cand se schimba articolul principal.Acum nici macar nu stiu care este articolul principal.Ma rog,asta este, rusine  mie ca nu tin minte.

2* sa gasesc date si sfaturi luate de pe net, de prin reviste sau din alte publicatii si scrise ca fiind originale.Pe acest criteriu i-am si sters din blogroll pe unii.Stiu,sunt rea, dar onesta.

3* sa ma considere, unii, inonesta, sa-mi scrie aici, la comentarii, ca am furat eu poze de la ei .Stiti episodul cu cineva care,”mi s-a parut”, a scris  numele lui pe o poza cu trandafirul meu.Ma rog, cica am gresit, cica eu i-am furat poza lui si nu invers.Eu am zeci de poze cu acel tip de trandafir si nu m-as fi gandit sa iau , de pe google images, poze cu trandafiri care seamana cu ai mei.Poate ca altceva, pahare cu sampanie si alte poze , de care aveam nevoie sa public repede un post, asta da, recunosc.

Nu i-am acceptat comentariile fiindca in primul comentariu, deja, ma injura.”Sa-ti fie rusine”, dupa parerea mea,  este injuratura.

4* sa gasesc  ”in asteptare” comentarii in engleza, in  rusa, in chineza si araba si cu multe linkuri continute.Mai si scriu ca le place blogul meu, hahaha, or fi stiind romaneste, atunci de ce nu scriu comentariile tot romaneste, ha?Oricum, comentarii cu linkuri, pentru reclama site-ului, nu public.Asta inseamna ca cenzurez?Da.

5*de fapt, ma enerveaza, insa, imi trece repede.Habar nu mai am , de nervi,  dupa 5 minute  :D  Pe voi ce va enerveaza?

0201 300x225 Mă enerveazăImi trece fiindca citesc:

Ioan Usca. Supravietuitor’s Blog. Hai ca se poate