Nu este totul pierdut?

„Am urmarit leapsa asta de la inceput, ea s-a imprastiat si asa imprastiata ajunse la mine. Mai toata lumea scrie optimist, iar eu ma intreb daca chiar asa si crede fiecare ca va fi. Fiindca eu nu pot sa scriu ceea ce sper, caci de sperat am sperat si-n 2009 pana la convingere, ca asa va fi. Si nu a fost asa. Eu, acum, nu cred ca totu-i pierdut ci ca tara asta este pierduta. Inglodata in datorii (o familie inglodata la acelasi camatar sfarseste  pierind de mana camatarului,  ori, daca e vreo alternativa, devenind sluga aceluia). Iar tara asta a mea este deja in aceasta situatie. „Camatarul” de fmi ii va lua tot ce mai are ,  in contul datoriei,  dupa care o da la mezat.

Cine ar fi  trebuit sa o fi aparat? In primul rand noi toti sa fim avut intelepciunea  sa nu o dam pe mana unei javre (ca se vedea de la bun inceput ce este) . In al doilea rand sa fim avut ostasi destoinici care s-o apere (nu cu pretul miilor de euro cum apara Afganistanul) cu patriotismul specific ostasului. Apoi sa fim avut o patura sociala reprezentativa de intelectuali devotati valorilor romanesti, care sa nu se vanda de la  un pres la altul timp de 22 de ani. Acum vorbim degeaba fiindca „scroafa-i moarta in cotet”, tara este deja vanduta (va amintiti cum zbierau unii cand candidau taranistii si liberalii? „nu ne vindem tara!!!!”, asa zbierau si au dat-o cui stiti si voi si aici am ajuns. punct .)

Nu, nu este totul pierdut in lume, lumea-i larga, romani sunt ,  in curand, mai multi afara decat inauntru, Romania nu mai este demult intre granite ci „imprastiata” peste tot . Insa, ceea ce urmeaza sa se intample  inauntrul granitelor, pentru noi, majoritatea cea care traieste doar ca sa plateasca facturi si sa-si asigure hrana cea de toate zilele, pentru noi va fi urat. Urat fiindca nemultumirile aduc dupa ele boli, nervii aduc dupa ei boli, neajunsurile aduc dupa ele boli si bolnavii vor pieri mai curand in spitale decat tratati acasa cu leacuri babesti. Deja suntem in Evul Mediu, vrajitoarele incep sa fie „arse” pe rug, ploaia vine doar daca vrea Dumnezeu si nu fiindca sunt conditii fizice care o declanseaza, tot ce ni se intampla este determinat de vrerea Lui si nu de ticalosia conducatorilor neiubiti, iar acel „lasa-ma sa te las” este expresia lui „asa a fost sa fie”. Uitam ca acest dicton se refera doar la un singur moment al vietii fiecarui om, moartea. Noi extrapolam si ne justificam, noi explicam si ne scuzam, noi tinem discursuri si ne lamentam, noi generalizam si ne disculpam, noi suntem autori de fraze („editam fraze” cu usurinta), ii facem praf pe cei care ne citesc/asculta, ei ne citeaza, ne apreciaza : „ce bine le zice!” si avem activitate. Ce facem la servici, fiecare dintre noi, asta o stiti doar voi , eu nu mai am, dar tare ma tem ca aveti timp (mai ales daca lucrati la stat) sa va piliti unghiile, sa dati cateva e-mailuri, sa dati si telefoane de pe telefonul institutiei, sa va interesati de una sau de alta, sa  va faceti piata,  sa vorbiti intre voi cand cetateanul asteapta la ghiseu, la coada, la tejghea, etcaetera.

Personal, eu regret ca mi-am facut aceasta casa in tara mea, casa care imi ia numai pentru incalzirea ei din octombrie pana in mai treisferturi din pensia mea, luna de luna,  restul mergand pe celelalte cinci facturi. Daca as fi locuit la bloc mi-as fi luat traista-n spinare, un fluier de oier si as fi plecat in lume, poposind in marile centre urbane din Europa ,  fluierand a paguba.

Da, este o  leapsa (primita de la george geacar –„”scopul fiind de a semnala fapte și evenimente pozitive, care îndreptățesc optimismul în legătură cu „starea națiunii”  ” ) si zau daca stiu cine ar avea placerea sa o continue, deci nu pot sa numesc pe cineva, se poate continua si la comentarii.”

Asa scriam acum doua zile. Am lasat sa treaca sarbatoarea de Craciun. Daca las sa mai treaca timp nu o mai postez niciodata. Acum puteti citi aici si aici, sigur ma veti ierta pentru parerea mea..