Va amintiti ghiveciul meu din 2009, facut cu cele mai minunate legume din gradina mea, cu reteta lu‘Neli si care mirosea in casa, cand era pe foc, a toate miresmele ce-ti starnesc papilele gustative? Aici e.
Si reteta este aici.
Iar el, ghiveciul, este in pivnita.
Cum asa, va veti intreba? Simplu, cand am deschis primul borcan si l-am incalzit langa nush ce , ca si garnitura, sotul meu mi-a zis ca nu i-a priit, adicatelea nu-i bun, ca-i acru si-l deranjeaza la stomac.
Am mai deschis , altadata, inca un borcan si nu a vrut sa manance. Bine, mai, barbate, dar nu o fermentat, este intact, nu s-a aerisit, deci este bun. El, nu si nu, ca nu-i bun.
Bine. Eu nu l-am aruncat. Anul urmator, adica 2010, stiti, am facut conservele strict necesare, in august, caci in septembrie plecam la copii. Zic: daca nu ai ce manca treci la borcanele din pivnita. Mai era si o fasole lata pusa la borcane si, zic, te descurci. Desi i-am facut o suta de sarmale si 7 borcane cu carne fripta, care tot n-o fo’buna 🙁 (o lasat in frigider un borcan care zicea el ca nu miroase bine si sa vad eu cand ma intorc, dar, pe nevoia, nu avea nimic, era bun) . Deci l-am aranjat, pe al meu, pe trei luni cu mancare cat pentru o vacanta de vara intr-o pensiune, la munte. Ce sa vezi? Nu s-a atins de ghiveci, de niciun borcan din pivnita.
Acum, am avut nevoie de borcane sa pun compotul de cirese si , ieri, de caise si ziceam ca s-au cam terminat cele goale, trebuie golite, cele pline, inainte. Buuuun.
Fara nicio intentie criminala, zau, pe cuvantul meu, nu am avut azi chef sa fac de mancare. El este acasa ca si-a luat liber sa-si faca analizele, asa ca zic: azi nu fac nimic de mancare, eu fierb niste cartofi si-i mananc cu ulei, asa fierti ca si asa nu mai incap in nimic. Si avem fructe, multe fructe, trebuie mancate .
Aici imi amintesc vorba unui vecin de-al mamei care, avand multi copii, cand ii cereau de mancare le spunea asa: „mai suiti-va, draqu’ n prun, ce-mi tot cereti mie?” Si vorba asta o zicem si noi cand nu avem mancare gatita.
Acum o jumatate de ora vine al meu, spasit, la mine (la computer, caci unde altundeva?) si-mi zice c-a adus borcanele cu ghiveci si a deschis unul si-i bun, nu miroase a acru. Nuuuu mai spune…zic, cum asa, i-a trecut acreala ghiveciului ori te-a inspaimantat faptul ca azi nu gatesc? recunosc ca ce-i cu albastru numa am gandit . Dar cartofi tot cureti si-i pui la fiert, caci asa se manaca ghiveciul cu cartofi fierti.
Tre’sa recunosc ca-i mai rau acum decat cand eram plecata in Australia, mai rau pentru amandoi :))))))
A doua concluzie: ce nu manac eu , in casa asta, nu-i bun.
D’aia mă fac , in curand, de 80 de kile, daca nu oi fi depasit, caci cine se mai pune pe cantar???!!
13 Responses to Viaţa este şi distractivă, câteodată…